E vorba despre cazul jurnalistului de investigație Ivan Golunov de la site-ul Meduza, eliberat după 10 zile în arest și achitat definitiv după ce fusese cercetat pentru trafic de droguri, așteptând o pedeapsă la 20 de ani de închisoare.

Și de această dată, intervenția autorității centrale a lui Putin s-a soldat cu concedierea și punerea sub acuzație a doi ofițeri FSB, criticați pentru afaceri necurate de către jurnalistul de investigație, și care au hotărât plantarea de probe false, acuzarea și condamnarea jurnalistului pentru motive profund politice. Ieșirea masivă în stradă a închis subiectul, iar presiunea publică a arătat nu numai că poate elibera nevinovații, dar că se revoltă concertat împotriva injustiției care i-ar fi putut aduce în aceeași situație pentru exprimări nepotrivite a opțiunilor politice sau a adevărului și a realității pe care o trăiesc.

Arestarea s-a făcut cu probe fotografiate, puse chiar pe site-ul Ministerului de Interne și care arată componente chimice și recipiente improvizate cu praf alb, despre care se afirmă că ar fi droguri. Ele ar fi fost găsite în apartamentul jurnalistului de investigații și în rucsacul său. Doar că și el, și directorul editorial de la site au susținut nevinovăția, Golunov nu avea urme de droguri în sânge, nu existau amprentele sale pe drogurile capturate, nici cele din apartament, nici cele din rucsac. O făcătură la care se adaugă faptul că majoritatea pozelor cu probele nu erau nici măcar făcute în apartamentul său.

Arestarea a avut loc pe 6 iunie, iar reacțiile erau greu de anticipat. După ce știrea s-a răspândit în mediul online, iar nemernicia a fost evidentă, publicul s-a mobilizat și s-a așezat la coadă pentru proteste individuale în fața poliției moscovite. E singura formă de protest unde nu e nevoie de autorizație de la autorități. Însă coada pentru a lua loc câteva minute și a marca protestul individual în fața poliției metropolitan din Moscova era așa de mare – câteva mii de persoane – încât efectul vizual, simbolic și de presiune a fost enorm. Cât manifestațiile publice din Hong Kong cu peste un milion de oameni care aveau loc concomitent. Și cum pichetul a durat și toată noaptea următoare, aceasta a devenit o știre care a acoperit în mod real conferința de la Sankt Petersburg organizată sub forma Forumului Economic Internațional, la care a participat și Președintele Putin, încercând să atragă investitori.

Interesante au fost și reacțiile presei. 3 ziare principale – Vedomosti, Kommersant și RBC – au publicat la 10 iunie pe prima pagină textul „Noi suntem Ivan Golunov” și s-au alăturat protestului. Și între principalii formatori de opinie oficiali ai Kremlinului și gazde ale emisiunilor oficiale de propaganda s-a instalat confuzia. Unii cereau arestarea iar cei mai mulți o anchetă corectă și transparentă a colegului lor jurnalist. Mai grav, valul de protest a fost atât de puternic încât jurnaliștii acreditați la Kremlin au fost criticați vehement pe mii de voci că nu au fost suficient de vocali în condamnarea făcăturii, în timp ce personalitățile publice marcante au fost criticate dacă nu se pronunțau pe subiect și nu erau alături de jurnalistul inocent.

 Și un miting ca atare, fără permisiunea autorităților, s-a derulat la 12 iunie, convocat pe rețelele de socializare, cu câteva mii de participanți. Iar autoritățile ruse au cedat: la 11 iunie, Golunov a fost eliberat. Este a doua oară când autoritățile ruse cedează și eliberează o figură publică de prim plan ce a fost arestată, pe baza presiunii publice. Mai exact, în 2013, Alexei Navalny a fost eliberat după ce a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Noutatea, de această dată, este că și dosarul a fost clasat, iar autorii plasării probelor false au fost concediați și vor compărea în instanță.

La mitingul neautorizat din 12 iunie, a doua zi după eliberare, peste 400 de persoane au fost arestate, inclusiv opozantul Aleksei Navanly, acuzat de organizarea mitingului. Nu el l-a organizat, iar site-ul Meduza a rugat oamenii să nu mai participe la marș și protest, probabil o condiție a eliberării negociate. Dar și aici apare o miză relevantă, dacă aceste mitinguri vor continua după Rusalii în stradă sau se consideră subiectul închis. Dacă protestele merg înainte, înseamnă că nemulțumirea generală e foarte mare și lucrurile nu mai pot fi controlate. Navalny e vizat de acuzații penale și el, iar un asemenea pas ar putea menține presiunea publică în stradă.

De această dată se vorbește de mai multe scenarii. Cel mai prezent în spațiul public spune că cei doi ofițeri ai FSB au acționat singuri, în interes personal împotriva jurnalistului, ei plantând probele false și implicând poliția să facă ancheta. Or dacă nu ai acordul Kremlinului, Putin nu suportă vendete personale sau acțiuni și operațiuni fără acceptul său explicit. Al doilea scenariu susține că Putin a fost oripilat de viteza de escaladare a crizelor succesive din Rusia, și pe fondul ratingului său scăzut și a problemelor administrative tot mai mari și mai dese înregistrate în Rusia. În fine, un ultim scenariu susține că fie Putin e prea slab și necredibil, motiv pentru care presiunea publică crește și nu poți să o ignori, fie autoritarismul său a atins punctul cel mai de jos și începe să fie limitat de dorințele publice de libertate, echitate și mai ales egalitate în fața legii. Or abia aici lucrurile devin critice pentru președintele Vladimir Putin.

Președintele Rusiei a realizat că nu mai are dușmani. Nu se mai bate cu nimeni, nu-l contestă nimeni, nu-i pune nimeni sub semnul întrebării deciziile, din contra. Ei bine, totuși ratingul său scade dramatic, lumea e nefericită, sătulă și pe deplin revoltată tot mai des față de numeroasele probleme administrative ale situațiilor curente din statul rus. Fără opoziție, fără contestatari, fără nemulțumiți gălăgioși în propriul partid, în aparat sau în opoziție, sau care să poată ajunge în preajma sa, Vladimir Putin scade, totuși, dramatic în sondaje. Mai grav, lumea e tot mai nervosă pe modul de viață și pe aventurile militariste ale Rusiei lui Putin, și e dispusă să iasă în stradă, să protesteze. Iar aceasta e cea mai proastă veste pentru statul autoritar al lui Putin: chiar dacă nu-l concurează nimeni astăzi, toți realizează că nu mai are priză și tracțiune deosebită și încep să-și dorească altceva: respectul față de cetățeanul rus, cel puțin.

 

Te-ar putea interesa și: