Singurul primar din România condamnat la închisoare pentru luare de mită nu-şi neagă faptele, dar spune că justiţia a fost prea dură cu el.
Petru Coste, fostul primar al comunei Jucu, localitate unde Nokia a deschis o fabrică de telefoane mobile, a fost arestat în luna iunie 2007 pentru luare de mită. În urmă cu două săptămâni, Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe fostul demnitar la cinci ani de închisoare cu executare, după ce, în prima fază, Tribunalul Cluj fixase o pedeapsă de doar doi ani şi zece luni de închisoare, cu suspendare.
Verdictul Curţii de Apel îl nemulţumeşte pe Coste: “Au fost prea duri cu mine. Nu au ţinut cont că am colaborat cu ei şi că am o vârstă. Am recunoscut că am greşit, deşi totul s-a petrecut foarte repede. Puteam să iau mită un miliard de lei vechi, nu 10.000 de euro. Am recunoscut că am greşit. Au vrut să mă dea exemplu. În România, corupţia a început cu mine şi s-a sfârşit cu mine...”. El îşi pune acum speranţele în recursul care va fi judecat, în termen de 30 de zile, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Fostul primar nu înţelege nici acum de ce a fost condamnat în vreme ce alţi primari au fost achitaţi. “Primarul de la Arad, Falcă, finul pre şedintelui, a fost trimis în judecată, dar dosarul lui e la Curtea Constituţională. Mulţi alţii au fost achitaţi. Dacă e să fie justiţie, atunci să fie pentru toţi”, a mai spus el. Le-a zis procurorilor de unde să-şi cumpere suc Fostul primar al comunei Jucu, Petru Coste, a fost prins în flagrant în iunie 2007, de procurorii DNA, în timp ce primea mită 10.000 de euro de la Adrian Muntean, care solicita să i se reconstituie mai repede dreptul de proprietate asupra unui teren de 47 de hectare. “Muntean a cumpărat de la localnic terenul şi se lupta pentru reconstituirea terenului.
Eu i-am dat în altă parte, nu unde a cerut el, şi atunci a început totul. În câteva zile am fost arestat. Am avut un moment de slăbiciune şi am acceptat să mă întâlnesc cu acest Muntean. Când m-am văzut cu el, mi-a pus în haină un pachet cu bani în care erau 10.000 de euro. După asta au venit procurorii DNA”, a mai spus Coste. El îşi aduce aminte că, în minutele dinainte de a fi prins în flagrant, i-a spus procurorului de unde poate să-şi cumpere suc rece. INTERVIU „A fost o presiune din partea prefectului” Nu aţi mirosit deloc că urma să fiţi mituit? Nu credeam nicicum că va fi o mită. Denunţătorul nu avea nicio legătură cu terenul în cauză, care nu era lângă fabrica Nokia, ci la trei kilometri. El a luat în primă fază 90 de hectare de la oameni şi a făcut o bişniţă, cum s-ar zice. A luat cu câţiva cenţi şi a vândut cu câţiva euro. Atunci de ce aţi cedat tentaţiei? Ce mă acuză pe mine procurorul este că, în 2006, după mai multe şedinţe de fond funciar, Lazăr Pavel, care era proprietarul terenului, mă presa mereu să îi dau terenul. El avea 45 de hectare să primească. El presa mereu, dar eu nu am ştiut că Muntean era cel care presa, deoarce el a cumpărat de la Pavel. Cine a mai făcut presiuni? Am fost acuzat că de ce am aprobat să îi dau cele 47 de hectare lui Pavel. Dar nu am aprobat, doar eu, ci toată comisia. Dar trebuia să îi aprob pentru că am avut mari presiuni şi de la prefectură. Cine de la prefectură? Chiar şi de la domnul prefect m-a anunţat să-i dau terenul. Cine era prefect atunci? Domnul Alin Tişe (finul lui Emil Boc, actual preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj - n.r.) Cine a făcut presiuni acolo? Muntean Adrian a făcut presiuni la prefectură şi a reclamat că nu vreau să îi dau terenul.
Şi cei de la prefectură ce vă solicitau, în mod clar? Să soluţionez dosarul de fond funciar la Pavel Lazăr. Intuiesc că a fost o presiune din partea prefectului.
Cum? La telefon? Da, mi-a dat şi telefon, şi prefectul, şi mi-a spus să rezolv problema cu Pavel Lazăr. Era perioada atunci că PDL şi-a luat angajamentul că rezolvă problema fondului funciar.
Şi i-aţi dat terenul? De aici a început problema. Terenul pe care el îl voia era al composesoratului şi nu puteam să îl dau. M-am hotărât să îi dau în altă parte, nu unde voia el.
Cum aţi ajuns la bani? A zis că vrea să se întâlnească cu mine. A venit la mine şi mi-a propus. Într-adevăr, asta a fost greşeala mea, că am acceptat. Mi-a zis că vrea să mă recompenseze. Aţi acceptat oferta? Am zis „bine” şi am acceptat.
Când v-au prins, cum a fost? M-a sunat să ne vedem. Asta a fost prostia, că am pus mâna pe bani. Aici e o greşeală a mea. A fost o naivitate din partea mea. Când m-am urcat la el în maşină, mi-a pus în buzunar o pungă şi a zis „aici ai zece” (zece mii de euro - n.r.).
Dacă nu v-ar fi prins, aţi fi luat banii? Nu.
Dar nu erau la dvs. în buzunar? (Primarul Coste n-a răspuns la această întrebare. A tăcut - n.r.)
„Asta a fost prostia, că am pus mâna pe bani. Aici e o greşeală a mea. A fost o naivitate din partea mea. Când m-am urcat la el în maşină, mi-a pus în buzunar o pungă şi mi-a zis că aici ai zece mii de euro.” Petru Coste, fost primar
INTERCEPTĂRI “Ţi-am spus că cu mine îi cu înţelegere” Deşi acum spune că nu a fost vorba niciodată de bani în discuţiile cu denunţătorul Muntean, interceptările de la vremea respectivă, aflate la dosar, spun altceva.
Coste: La Pit (inginerul agronom, Ioan Petean - n.r.) dă-i şi mai puţin, sub zece dă-i. Muntean: Amu, îi dau zece, dacă amu... no... lui să-i dau zece şi lui... dacă lui îi dau zece, el oricum îţi dă dumitale, dumneata lasă că ştii de el.
Coste: E, e, e. Muntean: No, şi la dumneata dacă îţi dau 15 (15.000 de euro - n.r.), îi bine?
Coste: Bine. Muntean: Îi bine 15?
Coste: Bine, bine. Muntean: No, numa că trebe să... îţi dau zece acum şi cinci când ai semnat actele.
*** Muntean: Să fiu sincer... mi-o fost frică că îmi ceri 250.000 de euro şi nu aveam de unde. Coste: Da’ de unde.
Muntean: Nu aveam de unde, domnu’ primar, că îs ... Coste: Da’ eu ţi-am spus că cu mine îi cu înţelegere ... Dar a fost o conjunctură, aşa, de nu am putut, dom’le, să îmi fac treaba că aşa au fost treburile.
*** Muntean: Numără-i dacă vrei, că na... Coste: Da’ nu trebe.
Muntean: Îs zece mii, exact cum ne-am înţeles... problema e alta... cum să fac mâine cu Lazăr (proprietarul terenului care a fost vândut la denunţător - n.r.)? Coste: Cu Lazăr am rezolvat eu... nu ai treabă... Numa’ să vie să... luni dimineaţa o zis că vine să vadă terenurile şi luni dimineaţa vine să îi fac titlu.