Da, omenirea putea fi lovită de Al 3-lea Război Mondial dacă Marea Britanie punea în aplicare planul de invadare a Uniunii Sovietice, plan pe care îl ceruse celebrul Sir Winston Leonard Spencer Churchill, fostul prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial.

Având forțele la dispoziție, comandanții occidentali nu și-ar fi putut menține linia până în iarna 1945–46 și ar fi fost forțați fie să se retragă, fie să avanseze spre estul Poloniei și spre Uniunea Sovietică. Continuarea ar fi dus, fără îndoială, la război total”, scria Jonathan Walker în volumul „Churchill’s Third World War: British Plans to Attack the Soviet Empire, 1945”.

Nimeni nu doarea război total cu Rusia

De ce nu se dorea asta? Războiul total împotriva Rusiei - cu câteva luni înainte ca prima bombă atomică să fie lansată asupra Japoniei – era un deznodământ pe care nimeni nu îl dorea. Forțele aliate aveau aproape 4 milioane de oameni în Europa când Germania s-a predat, dintre care majoritatea erau americani ce urmau să fie transferați curând în Pacific.

Armata Roșie avea aproape 11 milioane de oameni și poate 20.000 de tancuri și tunuri autopropulsate. Pentru a fi siguri, aliații au mizat pe aceleași avantaje care le-au permis să învingă Germania nazistă. Ei aveau o mare superioritate pe mare, ceea ce însemna că flotele lor puteau oferi sprijin amfibiu în Marea Baltică.

Forțele aeriene tactice aliate ar fi fost depășite numerit într-un raport de doi la unu de aviaţia sovietică, dar aliații puteau conta pe piloți mai bine pregătiți și pe faptul că sovieticii depindeau de Statele Unite pentru combustibilul cu cifră octanică mare, necesar în aviație.

Cu toate acestea, adevăratul as din aer ar fi fost cele 2.500 de bombardiere grele aliate din Europa, care probabil ar fi inclus B-29. Luftwaffe nu reușise să le oprească și Forțele Aeriene Roșii nu aveau experiență în oprirea lor. Cu toate acestea, planificatorii aliați s-au trezit în aceeași capcană care i-a distrus pe Napoleon și Hitler.

Cum faci Rusia să se predea dacă nu vrea?

Cum faci Rusia să se predea dacă nu vrea? Aceasta era, la un moment dat, marea necunoscută în planul comandat de Churchill. Dacă înfrângerea Armatei Roșii pe pământul german nu era suficientă, atunci singura alternativă era să avansezi spre est în Polonia și apoi în Rusia.

„Planificatorii au pălit acum la gândul despre distanțele enorme pe care aliații ar fi trebuit să le parcurgă pentru a obține victoria”, a remarcat Walker. Între timp, aliații au fost nevoiți să calculeze extinderea războiului, în timp ce sovieticii ar fi atacat Norvegia, Grecia și Turcia (în mod nefast, planificatorii britanici se așteptau ca sovieticii să se alieze cu Japonia).

În ceea ce privește bomba atomică, Statele Unite au avut doar două în vara anului 1945 și au fost alocate Japoniei. În 1946, America avea doar nouă bombe. Oricât de puternice erau, nu puteau să provoace decât o părticică din pierderea suferită de Uniunea Sovietică sub invazia naziștilor, și totuși să continue să lupte.

Ceea ce este fascinant nu este doar îndrăzneala Marii Britanii de a invada Rusia, lucru pe care nu l-a făcut de la Războiul Crimeii. Sunt ipotezele din spatele planului, conduse fie de gândirea iluzorie sau de disperarea absolută. Chiar în timp ce lagărele morții erau eliberate, Marea Britanie a avut în vedere reconstruirea unei armate germane pentru a lupta cu rușii.

Inclusiv germanii urmau să fie reactivaţi

„Una dintre cele mai controversate probleme din planul de negândit a fost utilizarea forțelor germane în baza aliată- S-a anticipat că zece divizii germane ar putea fi utilizate pentru operațiuni ofensive, dar pentru că ar fi nevoie de timp pentru a fi reechipate din surse aliate, unitățile nu vor fi gata pentru 1 iulie și vor deveni disponibile doar în toamnă; faptul că ar fi trebuit să fie utilizate la toate operaţiunile avea să fie probabil foarte controversat”, a scris Walker.

Dar reînarmarea foștilor naziști a pălit în comparație cu fundamentul absolut al Operațiunii de negândit, adică faptul că Statele Unite se vor alătura Marii Britanii în atacul asupra Uniunii Sovietice. Roosevelt, și inițial Truman, până când a știut mai bine, erau convinși că era posibil ca după răuboi să se stabilească o punere de acord cu Stalin.

Se înșelau, dar nu știau asta în primăvara anului 1945. Și mai era de obţinut victoria cu Japonia, pentru care ajutorul sovietic era considerat esențial. Cu alte cuvinte, America tocmai terminase o cruciadă în Europa împotriva nazismului. Nu era încă pe punctul de a începe o cruciadă împotriva comunismului încă.

Militarilor pasionați le place să dezbată cum s-ar fi produs un război între aliații occidentali și sovietici (deși se presupune că sovieticii ar fi atacat mai întâi). Pasionaților le place să argumenteze meritele tancurilor Sherman vs. T-34 sau ale avioanelor de luptă P-51 versus Yak. Totul este foarte interesant și aproape complet inutil.

Şi totuşi, tot Rusia ar fi câştigat?

Faptul fundamental al unui război care ar fi târât lumea în cel de-Al 3-lea Război Mondial este următorul: Operațiunea de negândit a cerut națiunilor democratice Marea Britanie și Statele Unite ale Americii să inițieze un război cu Uniunea Sovietică. Justificarea ar fi fost necesitatea retragerii imperiului sovietic de la cuceririle sale germane și est-europene.

În schimb, ar fi fost de așteptat ca populațiile din Marea Britanie și America să suporte un conflict prelungit fără mijloace certe de a-l obliga pe inamic să se predea. În locul războiului aerian și naval cu vărsare de sânge relativ mai mică, pe care anglo-americanii l-au preferat și îl preferă în continuare, ei ar fi fost prinși într-un război terestru cu cea mai importantă putere terestră din lume, pe vastele câmpii și mlaștini reci din Europa de Est.

sursa: nationalinterest.org