La scurt timp după votul din Parlament la Moțiunea de cenzură, Klaus Iohannis a scos capul pe fereastra Cotrocenilor pentru a ține o cuvîntare întregii națiuni. Deși textul scris în nemțește și tradus de el din mers în românește a fost scurt, mai scurt chiar decît fustița Primei Doamne, Klaus Iohannis nu l-a putut învăța pe de rost. A simțit nevoia să arunce din cînd în cînd ochii pe hîrtia de pe pupitru.

Nota de esență a cuvîntării a fost țopăiala de tip Mircea Geoană.

Strigătelor de tip Cațavencu minor gen A cîștigat România li s-au adăugat felicitările transmise lui Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu pentru că s-au unit cu Ludovic Orban ca să dea jos Guvernul.

Pînă nu demult Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu erau niște penali

. Acum, potrivit lui Klaus Iohannis cei doi sînt patrioți.

Mă rog! D-ale bordelului politic românesc.

Țopăiala de tip țipurita s-a repetat, de astă dată mai încinsă, la Brașov, vineri seara, printr-un discurs transmis în direct de televiziunile Cartelului de Presă pro Iohannis.

Și de data asta, Klaus Iohannis s-a întrecut în pupici adresați lui Ludovic Orban, pentru c-ar fi reușit să adune partidele de Opoziție sub conducerea PNL: ”

Au venit și celelalte partide din opoziție la consultări. Împreună cu ei (cu ele, așa ar cere gramatica Limbii Române, valabile și la Brașov, peste Munți n.n.) ați reușit să treceți moțiunea și toți au spus că ei sunt dispuși după, evident, negocierile de rigoare să sprijine un guvern liberal sau un guvern în jurul Partidului Național Liberal. M-am bucurat foarte mult când am constatat, practic, un consens între partidele din opoziție. Este o mare realizare și se datorează conducerii Partidului Național Liberal, parlamentarilor și tuturor celor care s-au implicat în negociere. Ați reușit ceva senzațional! Încă niciodată în România şase formațiuni politice n-au reușit să facă împreună un lucru bun pentru români. Voi ați condus și veți conduce și în continuare.”

Dincolo de teza unei treceri a lui Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Kelemen Hunor, Traian Băsescu sub măreața conducere a lui Ludovic Orban, rămîne întrebarea:

Trecerea Moțiunii de cenzură poate fi interpretată de un om aflat în deplinătatea facultăților mintale drept un mare succes al PNL?

Firește că nu.

Trecerea Moțiunii de cenzură a fost produsul exclusiv al PSD.

Klaus Iohannis ar fi trebuit să felicite PSD pentru căderea Guvernului PSD.

Joi, 10 octombrie 2019, PSD și-a dat jos, în doar trei ani, al treilea Guvern!

După Guvernul Grindeanu, Tudose, a venit rîndul Guvernul Dăncilă să fie dat jos printr-o Moțiune de cenzură ai cărei artizani au fost liderii PSD!

Moțiunea a trecut cu chiu cu vai la o diferență de doar 5 voturi și numai prin trădarea PSD-iștilor. Fără ciolănarii trecuți din spatele Vioricăi Dăncilă în spatele lui Victor Ponta, drogați de mirosul fripturii spre care părea a-i conduce Victor Ponta (drogați, deoarece respectivii vor rămîne în Opoziție ca să flămînzească alături de PSD-iști!) și șantajații de Servicii precum liderul TSD, Gabriel Petrea, trădat de declarația de avere drept unul dintre îmbogățiții peste noapte. Moțiunea n-ar fi trecut. N-ar fi trecut nici dacă liderului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu nu i s-ar fi arătat pisica unui vagonet de dosare, capabile să-l trimită la pușcărie pentru decenii. N-ar fi trecut nici dacă liderul UDMR Kelemen Hunor n-ar fi fost obligat să dea curs tîrgului dinainte de 26 mai 2019:

UDMR trece examenul europarlamentarelor prin grija STS, care va da Uniunii voturi și din zonele în care nu există picior de maghiar, în schimbul angajamentului de a vota la toate Moțiunile de cenzură inițiate și susținute de acum încolo de Klaus Iohannis.

Doar această negustorie explică bizareria unui Kelemen Hunor care în numele comunității maghiare se îmbrățișează zemos cu Ludovic Orban și cu Klaus Iohannis, susținătorii unei politici crîncen antimaghiare, atingînd deseori extremismul naționalist al lui Corneliu Vadim Tudor.

Luciditatea politică a unui politician își spune cuvîntul în analiza unui eveniment sau fapt din realitate. Căderea Guvernului PSD n-a fost rezultatul unor schimbări de proporții pe scena politică. Voturile unor parlamentari PSD n-au fost date ca urmare a unei ruperi din partid a unor grupări definite prin existența unui lider și a unui program. Cei care au semnat Moțiunea n-au catadicsit nici măcar să se justifice public. Au făcut-o pentru a obține de la Viorica Dăncilă un ciolănaș întruchipat de plasarea într-un post bine plătit a unei nepoțele cu nuri sau de o afacere bănoasă cu statul. Cea mai bună dovadă a lipsei de temei politic e dată de imaginea tîrgului public de animale vii de după anunțarea numărului de semnături. Fără nici o rușine semnatarii s-au dus la negocieri cu Viorica Dăncilă. Unii au obținut ce-au vrut. Drept consecință au renunțat la semnătură. Alții, care au cerut prea mult, au votat Moțiunea. Convinși că vor obține pînă la urmă răsplata jertfei lor patriotice fie de la Klaus Iohannis, fie de la Victor Ponta.

Cazul tipic de trădător mărunt e cel al lui Gabriel Petrea. Așa cum am scris, la Congresul de alegere a noii conduceri a candidat la postul de secretar general al PSD. Discursul lui mi-a plăcut. După ce-am consemnat asta în scris, cineva mi-a atras atenția asupra declarației sale de avere. Nefiresc de bogată, dacă ne gîndim că semnatarul a fost într-una bugetar. După Congres, Gabriel Petrea n-a scîncit nici măcar prin somn împotriva votului din Congres, în urma căruia a pierdut. N-a scîncit nici măcar cînd Viorica Dăncilă a fost desemnată candidat la prezidențiale. De la finele lui iunie și pînă la Moțiunea de cenzură, au trecut patru luni. În toată această perioadă s-au petrecut la nivel guvernamental și al conducerii de partid numeroase lucruri cear fi putut stîrni revolta principială a lui Gabriel Petrea. Liderul TSD a tăcut mîlc. A tăcut mîlc și înaintea Moțiunii de cenzură. Parlamentarii PSD s-au trezit cu el votînd împotriva propriului Partid cu un entuziasm de Raluca Turcan.

Guvernul PSD a căzut astfel ca urmare a bordelului politic românesc, patronat de Klaus Iohannis.

Scorul mic, spectacolul gîndirilor și răzgîndirilor dinaintea votului, mizeria trădărilor din ziua Votului spun clar că prăbușirea Guvernului n-a fost rezultatul unor mutații spectaculoase pe scena politică.

Acestor fapte trebuie să le adăugăm motivele alierii ProRomânia, UDMR și ALDE cu PNL la Moțiunea de cenzură. Cele trei formațiuni n-au fost îmboldite să stea umăr la umăr cu Klaus Iohannis de o schimbare în politica lor față de PNL și de Klaus Iohannis. Le-au împins interesul politic de a da jos PSD. Victor Ponta s-a gîndit că astfel PSD se destramă și hălci mari din acest partid trec în proprietatea sa. Votul împotriva Guvernului Dăncilă a avut drept temei interesul de a da jos guvernul. În nici un caz interesul de a se alia după Moțiune cu PNL. ALDE a votat Căderea Guvernului, practic a propriului Guvern, după ce-a obținut de la Ludovic Orban scoaterea din textul Moțiunii a sintagmei Guvernul PSD-ALDE. Călin Popescu Tăriceanu a socotit că, prăbușit de la putere, PSD nu va mai fi un magnet pentru ciolănarii săi din ALDE. Nu și-a dat seama că PNL va fi acum magnet. Despre UDMR am arătat care au fost motivele.

O simplă analiză cît de cît trează a căderii Guvernului ar trebui să îngrijoreze pe Klaus Iohannis și pe liderii PNL. O dată căzut Guvernul PSD, PNL trebuie să preia guvernarea. Majoritatea care a dus la căderea Guvernului e frunză-n vînt. Ea nu s-a bazat pe o apropiere de PNL provocată de o schimbare politică majoră. Ea nu se va reconstitui niciodată pentru a sprijin guvernarea PNL.

Desigur Guvernul Ludovic Orban va trece examenul investiturii.

Aliații PNL la votarea Moțiunii au interese net divergente față de cele ale PNL.

Prin urmare, nu există nici un temei pentru jubilația exagerată asumată de Klaus Iohannis.

De ce ține să trîmbițeze în patru zări o victorie care a fost practic un eșec?

Pentru că scopul principal al politicii duse de Klaus Iohannis după întoarcerea de la New York a fost căderea Guvernului Dăncilă.

Acest scop i-a sleit energiile, puține la un comod ca el.

Și doar această realitate ar explica faptul că a doua etapă Klaus Iohannis nu mai face nici un efort pentru a găsi o altă soluție de premier decît cea numită Ludovic Orban.