A trecut puțin observat un eveniment despre care eu cred că-și va pune amprenta pe viața noastră social-politică în perioada următoare: Semnarea Protocolului dintre PSD și UNPR.

La o primă vedere, Protocolul pare un imens și inutil exercițiu de spectacol mediatic.

Toate cele trei puncte ale Documentului se referă la alegerile locale și parlamentare.

Primul punct dă organizațiilor locale ale fiecăruia dintre cele două formațiuni libertatea de a face alianțe cum le vine bine, atît la primării, cît și la consilii județene:

”Pentru alegerile locale din iunie 2016, cele doua partide semnatare convin sa lase la dispozitia organizatiilor locale modalitati concrete in care se stabilesc colaborari sau cooperari punctuale, inclusiv candidaturi pe liste comune pentru obtinerea unui numar cat mai mare de voturi, precum si pentru constituirea de majoritati locale si/sau judetene.”

Documentul confirmă decizia celor două partide de a nu merge la Locale într-o Alianță încheiată la nivel central.  Era nevoie de un document semnat cu solemnități pentru așa ceva?

Firește că nu.

La toate Localele postdecembriste, partidele pragmatice au lăsat organizațiilor locale libertatea de a face alianțe cu cine  pot face, indiferent de relațiile de la Centru.

Punctul 3 al Protocolului se referă la alegerile parlamentare:

”In ceea ce priveste alegerile parlamentare din toamna anului 2016, se stabilesc urmatoarele: dupa incheierea alegerilor pentru administratia publica locala din iunie 2016, cele doua partide vor aproba in forurile statutare ale fiecaruia, un Acord in care vor fi prevazute conditiile cu privire la participarea in comun la alegerile parlamentare." 

Din cîte se vede, și acest punct nu spune mare lucru despre relația dintre cele două partide la parlamentare. E vorba mai degrabă de o schiță de intenții, de un angajament vag, în genul unui jurămînt între doi iubiți că doar moartea îi va despărți, cînd ei nici măcar logodiți nu sunt.

Se pune, în aceste condiții, întrebarea firească.

Dacă pentru locale nu s-a încheiat nici o alianță și pentru parlamentare rămîne de văzut dacă și cum, de ce s-a mai pus la cale semnarea Documentului și nu oricum, ci la capătul unei aventuri mediatice de gîndiri și răzgîndiri?

Mulți comentatori, intrigați și ei de prăpastia dintre tărăboi și efectele practice ale Documentului, s-au năpustit asupra punctului 2 pentru a găsi în conținutul acestuia explicația semnării:

”PSD si UNPR resping categoric in anul electoral 2016 modificarea Legii pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, precum si a Legii privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor. PSD si UNPR sustin initierea unor dezbateri cu privire la intregul sistem electoral din Romania, incepand cu noua legislatura a Parlamentului Romaniei 2016-2020.”

Din cîte se știe, după eșecul PNL de a impune lui Dacian Cioloș modificarea Legii localelor prin Ordonanță de urgență, PNL s-a concentrat asupra formulei parlamentare. La Senat există un proiect de Lege în acest sens. Desigur,  decizională e Camera deputaților, dar un succes la Senat ar fi un nou capitol din ceea ce s-ar numi presiunea opiniei publice pentru trecerea la două tururi. Luni, 1 februarie 2016, după refuzul public al premierului de a implica Guvernul, Vasile Blaga  și-a exprimat nădejdea că Legea va fi modificată pe cale Parlamentară. Optimismul lui Vasile Blaga ținea de poziția UNPR:

"Legea alegerii primarilor în două tururi este în Senat. Are votul pozitiv al Comisiei juridice. Să își parcurgă drumul și să ajungă în plen. (...) Am văzut o posibilă deschidere a UNPR din acest punct de vedere și eu cred că în Senat se va putea crea o majoritate în favoarea legii".

Într-adevăr, deși se pronunțase sîmbătă, la reuniunea forului conducător, împotriva modificării  Legii electorale, duminică și luni, UNPR a prins a da semnale ambigui.

Pe aceste semnale se baza fericirea lui Vasile Blaga de a vedea UNPR alături de PNL în bătălia de modificare a Legii pe cale parlamentară.

Punctul 2, asupra căruia s-au concentrat analiștii, pune capăt acrobațiilor la care s-a dedat UNPR în  cadrul negocierilor cu PSD. Gabriel Oprea a încercat să-și maximizeze poziția de forță amenințînd cu trecerea de partea PNL dacă Liviu Dragnea nu-i garantează prin Protocol un număr de peste 30 de candidați la Parlamentare pe listele comune ale PSD-UNPR. Pînă la urmă Protocolul s-a semnat și pe baza unei făgăduieli abstracte a PSD.

Putea face Gabriel Oprea altfel?

E greu de presupus că UNPR și-ar fi putut permite să voteze așa cum vrea PNL în condițiile în care Partidul Meu al lui Klaus Iohannis fuge ca de dracu de imaginea lui Gabriel Oprea. UNPR ar fi votat așa cum voia PNL fără a cîștiga nimic, nici măcar făgăduiala unor liste comune la Parlamentare. Se vede cu ochiul liber că PNL vrea să treacă în perspectiva parlamentarelor ca un partid al  tinerilor liberi și frumoși, după modelul patentat de PDL pe vremea lui Traian Băsescu. În aceste condiții,  oricît de mult ar avea nevoie PNL de UNPR, după votul privind cele două tururi, PNL s-ar fi lepădat de UNPR. În concesiile făcute de Gabriel Oprea trebuie să luăm în calcul și Dosarul pe care i l-a trîntit Binomul SRI-DNA. Pe cristoiublog.ro, scriam că acest Dosar a înlesnit mult, prin slăbirea lui Gabriel Oprea, semnarea Protocolului.

A reduce Protocolul doar la nevoia PSD de a-și securiza în Parlament poziția împotriva modificării Legii alegerilor locale ar fi o greșeală de neiertat.

Prin Protocol, desigur, PSD și-a asigurat liniștea în privința votului.

Nu acesta a fost însă scopul PSD.

Prin semnarea Protocolului PSD obține cîteva uriașe avantaje:

1. Reface majoritatea parlamentară din vremea Guvernării Ponta, pusă la îndoială după formarea Cabinetului Cioloș. Chiar dacă această majoritate nu va risca un timp debarcarea Guvernului, totuși, ea trebuie luată în calcul de Dacian Cioloș în tot ceea ce face Guvernul. Prin Protocol se poate spune că Guvernul Dacian Cioloș a devenit dependent de PSD. 2. Asigură lui Liviu Dragnea poziția de forță în partid sub amenințările întruchipate de Gruparea Victor Ponta. Dacă e semnat un acord și cu ALDE, se poate spune că PSD a ieșit din izolarea cel puțin aparentă.  Reafirmată, Alianța condusă de PSD poate contracara diversiunile puse la cale pînă la parlamentare nu numai de PNL, dar și de Poliția politică prezidențială.  PSD avea nevoia de  reconfirmarea poziției de forță în ochii electoratului. Prin intermediul UNPR și ALDE, Alianța poate recupera politicienii căroa criteriile de integritate le exclud șansa de a participa la alegerile de anul acesta. Dacă ne gîndim că actualul Parlament va rămîne în activitate pînă la toamnă, PSD a reușit printre altele și izolarea PNL. PNL se întoarce la izolarea talibană de pe vremea lui Traian Băsescu.

Din nenorocire, fără a beneficia de  Traian Băsescu președinte.