O modificare legislativă a stârnit numeroase discuții pe scena politică. Pare că se reînvie Protocolul Binomului, susțin unii. Este o modificare necesară, susțin alții. Totul se petrece într-o tăcere asurziatoare a Parlamentului, mult mai preocupat de pensiile speciale, decât de deciziile Curții Constituționale.

Vă mărturisesc sincer că am încercat de ceva vreme să înțeleg care este substratul inițiativei legislative a ministrului Justiției Cătălin Predoiu, deputatului PNL Gabriel Andronache și a deputatei PNL Cristina Trăilă de reintroducere a probelor adunate în temeiul unor mandate de siguranță națională în procesul penal. Am vrut să discutăm problema asta la ultima emisiune Contrapunct EvZ, dar ne-am dat seama, eu, Mirel Curea și Sorin Faur, că nu avem prea multe date. Așa că am tot întrebat. Am văzut poziția judecătoarei Adriana Stoicescu, a UNBR, dar am stat de vorbă cu avocați și cu unul din inițiatorii proiectului.

O să pun modificarea așa cum a fost anunțată, marcând pasajele noi introduse:

"(1) Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora. Dispoziţiile art. 143 alin. (3) şi art. 146 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător". La articolul 21, după alin. (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins: "(11) Dacă înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, legalitatea acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică, în procedura de camera preliminară, de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă". De ce era nevoie de această intervenție legislativă? Mai ales că în legea 51/1991, Legea Siguranței Naționale, așa cum a mai fost denumită există un articol care explică clar obligația celor care se ocupă cu culegerea de informații, adică SRI, SIE, DGA, etc că datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reținute în scris și transmise organelor de urmărire penală. Numai că prin Decizia CCR 55/2020 s-a aruncat și acest lucru în aer, întrucât arată că înregistrărilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 li se poate conferi calitatea de mijloc de probă în procesul penal, cu condiţia ca prin lege să fie reglementată o procedură clară şi adecvată, care să permită verificarea efectivă a legalităţii lor, atât a mijlocului de probă (înregistrările în cauză), cât şi a procedeului probatoriu prin care au fost obţinute. Adică să treacă printr-un filtru al unui judecător de drepturi și libertăți. Până aici nu am găsit nimic în neregulă, ba chiar dimpotrivă. Mai ales că potrivit art. 291 din Codul de Procedură Penală – orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară. Dar, așa cum am învățat din perioada de glorie a Binomului, Diavolul se ascunde în detalii. Iar Uniunea Națională a Barourilor din România susține că este consacrată o procedură care deschide o ușă din dos pentru noi abuzuri: „Proiectul de lege nu prevede nicio procedură de contestare de către justițiabili a legalității probelor obținute de serviciile de informații prin interceptări, ci doar verificarea legalității acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute, în procedura de cameră preliminară.”, arată avocații printr-un comunicat. Cu alte cuvinte proiectul inițiat de Predoiu, Andronache & Trăilă "nu prevede nicio procedură de contestare de către justițiabili a legalității acestor probe, ci doar verificarea legalității acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute, în procedura de cameră preliminară".  Pare a fi o problemă de substanță. O verificare înseamnă o abordare, o contestare înseamnă alta. Contestarea unei măsuri îți dă posibilitatea să-și expui argumentele în fața unui judecător, pe când verificarea măsurii din perspectiva legalității în procedura de cameră preliminară va fi mai mult formală, mandatele de siguranță națională fiind emise de ÎCCJ, iar verificarea fiind făcută de un judecător de la Tribunal sau Curte de Apel. Adică de o instanță inferioară. Avocații specializați în drept penal contactați de noi ne-au declarat că nu se pune problema așa, ba chiar dimpotrivă: modificarea introdusă în lege dă autoritate unor judecători de la instanțe inferioare să cenzureze încheieri ale MSN emisie de ICCJ. Iar în cadrul verificării legalității se contestă toate elementele. Care vor fi declasificate și puse integral la dispoziție tuturor părților. Ceea ce este un pas înainte. Mai trebuie spus că UNBR consideră că punerea în aplicare a unor decizii ale CCR prin care articole din Codul de Procedură Penală au fost declarate neconstituționale prin modificarea Legii Siguranței Naționale (51/1991) este un precedent considerat periculos. Aici trebuie să le dau dreptate criticilor care cer modificare articolelor declarate neconstituționale din CPP. Dar, aici întervine celebrul "dar" din politica românească! Nimic nu împiedică Parlamentul să amendeze proiectul de lege în sensul în care toate drepturile și libertățile românilor să fie apărate. Poate că mulți au uitat, dar eu nu pot să trec cu vederea modul în care procedurile de lucru ale Binomului Coldea - Kovesi au fost aprobate în Parlament sub forma Raportului de activitate al SRI pe anul 2013. Un pasaj important a trecut neobservat. Nu mai reiau tot articolul, îl puteți citi aici, dar pasajul merită subliniat din nou: "Contribuţia adusă de Serviciu la îndeplinirea responsabilităţilor organismelor de cercetare şi urmărire penală s-a materializat în: (...)– participarea, în cadrul echipelor operative mixte constituite cu parchetele, la analize comune cu procurorii". Sau cum au votat deputații și senatorii faptul că "diversificarea sferei activităţilor în care experţii juridici ai SRI sunt implicaţi, în sensul că analizele comune nu se limitează doar la aspecte de drept material (cercetarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor), ci s-au extins la probleme de procedură.”

SECRETUL BINOMULUI SRI – DNA DEZVĂLUIT DE DOCUMENTE OFICIALE! Cum stăteau sub ochii noștri cele mai importante date privind colaborarea ofițeri de informații-procurori.

După experiențele traumatizante ale dosarelor penale dedicate "luptei de clasă" pot înțelege reticențele tuturor atunci când văd Fantoma lui Maior îmbrățișând Umbra lui Kovesi, dar acest lucru ar trebui să însemne o căutare a soluțiilor comune și legale, nu o luptă surdă din care oricine câștigă, de fapt pierde...