Conform Vaticanului, păcatele „erei globalizării“ includ fapte ca poluarea Terrei, avortul, dar şi „experimentele ştiinţifice ce ridică dubii de natură morală“.
Biserica Catolică a revizuit lista celor şapte păcate capitale ale omenirii, adăugând şapte noi fapte care, „în era globalizării implacabile“, pot duce muritorii direct în iad după obştescul sfârşit, informează „L’Osservatore Romano“, oficiosul Vaticanului. Prima extindere a listei păcatelor elaborată de Sfântul Scaun după mai bine de 1.300 de ani de la sistematizarea celor şapte păcate de moarte - realizată de Papa Gregorie cel Mare în secolul al VI-lea - aduce o nouă dimensiune a încălcării dorinţei divine.
„Dacă păcatele de ieri aveau mai degrabă o dimensiune individualistă, astăzi ele au o greutate, o rezonanţă care este mai mult socială decât individuală“, a explicat monseniorul Gianfranco Girotti, şeful Penitenţ ieriei apostolice, unul dintre cele trei tribunale ale Bisericii Catolice, care se ocupă de chestiunile ce ţin de conştiinţă. Deşi este un moment marcant în istoria catolicismului, iniţiativa Vaticanului nu este prima adaptare a dogmei catolice la viaţa contemporană. Anul trecut, Biserica Catolică a elaborat un set de porunci pentru şoferi între care apar drept păcate consumul de alcool şi agresivitatea la volan.
LEGILE LUI DUMNEZEU
Păcate capitale, păcate strigătoare la cer şi păcate străine
Păcate capitale ale omenirii în cultul catolic sunt faptele care, nemărturisite şi neabsolvite prin confesiune, fac ca sufletul păcătosului să ajungă direct în iad imediat după moarte, fără ca acesta să mai aibă vreo şansă de a-şi schimba soarta la Judecata de Apoi.
Lenea, mândria, lăcomia, desfrânarea, avariţia, mânia şi invidia erau, până la începutul acestei săptămâni, trăsăturile de la care izvorau întotdeauna încălcările celor Zece Porunci şi ale învăţăturilor lui Iisus din Predica de pe Munte - cele două texte divine din care teologii catolici au desprins lista păcatelor de moarte.
CATOLICI VERSUS ORTODOCŞI
„Există forme noi de păcate“
Pr. Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, ne-a declarat: „Trebuie spus că Sfântul Scaun nu a înlocuit lista păcatelor capitale care se cunoaşte în Biserică. În interviul care a apărut în «L’Osservatore Romano» se vorbeşte de noi păcate. Se atrage atenţia că există forme noi de păcate. Lucrul acesta Biserica Catolică l-a mai spus şi cu alte ocazii. Aşadar, Mons. Gianfranco Girotti vorbeşte în interviu de «noi păcate» şi nu de «păcate capitale». Păcate moderne, în sensul că ele sunt mai vizibile în zilele noastre, în societatea modernă. De altfel, titlul interviului, semnat de Nicola Gori, este «Noi forme ale păcatului social». Interlocutorul aminteşte de păcate în diverse domenii care afectează drepturile individuale şi sociale: bioetica, drogurile, inegalităţile sociale şi economice, ecologia. În interviu nu se pomeneşte de păcate capitale. Nu ştiu cum s-a ajuns să se vorbească în presa românească de păcate capitale. Urmând tradiţia fixată de Sfântul Ioan Cassian şi de Sfântul Grigore cel Mare, Biserica păstrează în continuare lista celor şapte păcate capitale. Sunt numite păcate capitale sau de căpetenie pentru că generează alte păcate. Acestea sunt: trufia, avariţia, invidia, mânia, necurăţia, lăcomia şi lenea. Conform Catehismului Bisericii Catolice, alături de păcatele capitale sunt păcate împotriva Sfântului Duh, păcate strigătoare la cer şi păcate străine. Evident, vorbirea despre păcat îşi păstrează sensul deplin pentru aceia care cred în Dumnezeu. Într-un asemenea context, păcatul înseamnă o încălcare a legilor lui Dumnezeu, o violare a legăturii cu el şi cu aproapele. În afara acestui context, păcatul devine eventual greşeală, eroare sau neatenţie la normele sociale. Asemenea «greşeli» sunt pedepsite uneori de societate atunci când există legi“, mai spune preotul Cadar. „Variaţiuni pe aceeaşi temă“
Pr. Nicolae Dascălu, consilier cultural al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, crede că: „Orice listă nouă de păcate poate să pară a fi variaţiuni pe aceeaşi temă. Însă duhovnicii din diferite generaţii, şi în Răsărit, şi în Apus, au căutat să rafineze listele «clasice» de păcate, în contextul cultural şi de civilizaţie în care au trăit. Aşa cum medicina de astăzi cuprinde nume de boli de care probabil sufereau şi înaintaşii noştri, dar le denumeau altfel, şi în ghidurile de spovedanie apar precizări privind deprinderi păcătoase care conţin detalii legate de contexte mai noi (păcatul uciderii poate avea astăzi trimiteri către catastrofele ecologice, clevetirea poate fi prelungită astăzi şi la calomnia prin presă, desfrânarea priveşte şi pornografia etc.). A se vedea «Călăuza creştină» a regretatului Părinte Ioanichie Bălan. De fapt, toate acestea vin să ajute pe creştinul trăitor în labirintul civilizaţiei moderne să conştientizeze păcatele de care trebuie să se lepede. Omul de ieri şi de azi rămâne în esenţă acelaşi, iar problema pe care trebuie să o rezolvăm este starea noastră interioară înaintea Blândului şi Dreptului Judecător“, spune pr. Dascălu. (Florian Bichir)
REACŢII
„Sunt şi beneficii ale manipulărilor genetice“
„Întreruperea de sarcină voluntară nu este doar un păcat, ci şi un mare rău pe care şi-l fac femeile. Este o metodă primitivă la care se ajunge din lipsă de informare sau din lipsa totală de interes faţă de această problemă. Din păcate, în România, numărul întreruperilor voluntare de sarcină este foarte mare“, susţine Lucia Cornea, medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi colaborator la Spitalul Cochin din Paris. Riscurile pe care le implică un avort sunt foarte mari, de la infecţii la infertilitate.
„Clonarea este justificată“
Manipulările genetice ale ADN-ului nu sunt considerate păcate de către specialişti dacă se încearcă tratarea unor boli sau dacă se previne naşterea unor copii cu malformaţii.
„Sunt şi beneficii ale manipulărilor genetice, dar se poate întâmpla ca lucrurile să degenereze. Se pleacă de la dorinţa de a scădea numărul copiilor cu boli genetice, dar se poate ajunge la selecţii în funcţie de frumuseţe sau de sex, ceea ce este o joacă de-a Dumnezeu“, afirmă Viorica Rădoi, medic specialist genetică medicală la Clinica MedLife din Bucureşti.
Clonarea celulară realizată pentru a obţine un organ pentru transplant este justificată şi nu ar trebui considerată un păcat, mai spune medicul. Specialistul descurajează însă clonarea umană: „Clonele sunt asemănătoare, iar pentru a asigura supravieţuirea speciei, oamenii trebuie să fie diferiţi“.
Medicii psihiatri susţin că pedofilia poate fi considerată un păcat dacă nu este vorba despre o tulburare de preferinţă sexuală. „Noi suntem medici şi nu conotăm moral bolile. Dacă pedofilia este expresia unor tulbură ri de preferinţă sexuală, atunci trebuie tratată ca o boală. Sunt însă şi cazuri în care la evaluarea psihiatrică se constată că agresorul este sănătos şi atunci este condamnabil moral“, afirmă Radu Mihăilescu, director medical la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia“, din Bucureşti. (Ramona Samoilă)