În urma unor căutări, într-o peşteră din Qumran, au fost descoperite 70 de cărţi din plumb care ar fi aparţinut unei secte evreieşti timpurii cu caracter mesianic, cel mai probabil înrudită cu creştinismul timpuriu. Majoritatea manuscriselor au fost găsite închise pe toate laturile cu inele metalice.

Plăcuţele conţin cuvinte sfinte care nu ar trebui citite, precum numele sacru al lui Dumnezu, care este rostit doar o dată de marele preot în Templul din Ierusalim de Yom Kippur.

Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu Tetragrammaton sau cu Adonai (Domn), nu se poate cunoaște cu exactitate pronunția inițială, unii considerând că aceasta a fost pierdută. Variante de pronunție și transcriere pot fi: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh, Iehova, menţionează Wikipedia.

În Vechiul Testament, numele atribuite lui Dumnezeu cel mai des întâlnite sunt Elohim, Iehova sau Iahve. Fiecare dintre acestea evidenţiază un aspect diferit al dumnezeirii, conform site-ului creştinortodox.ro.