„Prințul expresiilor licențioase”. Povestea poetului care l-a sfidat pe Nicolae Iorga
Editura Evenimentul si Capital

„Prințul expresiilor licențioase”. Povestea poetului care l-a sfidat pe Nicolae Iorga

Autor: | | 1 Comentarii | 7443 Vizualizari

Evenimentul zilei continuă, cu ajutorul criticului literar Paul Cernat, prezentarea unor scriitori remarcabili despre care n-ați învățat niciodată la școală. Astăzi - poetul suprarealist franco-român Gherasim Luca.

Pe 23 iulie 1913 s-a născut la București, în familia unui telal evreu, poetul suprarealist franco-român Gherasim Luca (nume la naștere: Zalman Locker). Pe - se pare - 10 februarie 1994 s-a sinucis aruncîndu-se în Sena după ce, ca rezident parizian fără cetățenie de cîteva decenii, fusese evacuat din apartament pentru neplata chiriei.

S-a aruncat de pe același Pont Mirabeau ca și, spune legenda, Paul Celan în 1970. Sute de oameni au asistat la înmormîntarea sa. Nu era, oricum, o idee nouă; într-un text suprarealist din România (Moartea moartă) diserta în jurul a cinci tentative personale de suicid, notează criticul Paul Cernat.

Pseudonimul și l-ar fi luat din presă, după un călugăr grec de la Athos. A debutat în 1930 în cercurile revistei avangardiste Alge, satelit juvenil al revistei unu, alături de colegii Aureliu Baranga, Paul Păun, S. Perahim, Sesto Pals și sub „semnul” mai vîrstnicului Geo Bogza (împreună cu care vor edita, în decembrie 1933, numărul unic al revistei de stînga Viața imediată)”, menționează, în continuare, Paul Cernat.

„P…ă. Organ universal”

Și un amănunt exploziv, marca Cernat: „Gruparea va scoate și două suplimente în număr unic, cele mai agresive ca limbaj din istoria avangardei românești interbelice: P…ă. Organ universal și Muci (1931). Primul e trimis cu o dedicație insolentă („Tu ai? N-ai”) ministrului Nicolae Iorga, care a alertat Parchetul, junii fiind eliberați pe cauțiune”. O concluzie parțială: „Poemele lui Luca sînt, de fapt, primele texte avangardiste autohtone în care cuvintele licențioase „pătrund” integral - revoluția de limbaj a obscenității se combină cu o directețe reportericească de tip bogzian. Cu agresivitate lumpen-proletară, poetul e echivalat cîinelui vagabond, prostituatele devin obiecte ale adorației, iar femeile burgheze - ale fornicației”.

„O minte sclipitor-feroce”

Câteva aprecieri de final: „(…) Textele semnate singur sau în colaborare între 1944-1947 (Quantitativement aime, exemplar unic, Un lup văzut printr-o lupă, cu trei vaporizări de D. Trost, Inventatorul iubirii. Parcurg imposibilul. Moartea moartă, Le Vampire passif, Niciodată destul, Eloge de Malombra..., Amphitrite..., Le Secret du vide et du plein, Le Sable nocturne... ș.a.) vădesc o minte sclipitor-feroce, ca și poemele politic-subversive care deconstruiesc limbajul pînă la foneme (Passionemment ș.cl.). În capitala Franței intră în conflict cu Jacques Hérold și cu alți membri ai mișcării precum surrealistul egiptean Georges Hénein, la a cărui revistă din Cairo colaborase”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate