Vlad Georgescu, Ddirectorul secției române a radio Europa Liberă, a realizat, în 1986, o serie de interviuri la Munchen cu Principesa Ileana, în care, printre multe altele, sunt evocări ale vieții din România după cel de-Al Doilea Război Mondial până la abdicarea Regelui Mihai.
Principesa Ileana spune câteva ceva și despre unii lideri comuniști, ca Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraș, Lucrețiu Pătrășcanu, pe care i-a cunoscut în acea vreme.
Mergând la mare, unde se afla Gheorghiu Dej, care era ministru în guvernul Petru Groza, ca să-i vorbească despre situația fondurilor Crucii Roșii, principesa s-a scuzat că îl face să întârzie și pleacă trenul cu care liderul comunist urma să meargă la București.
Dej i-a spus că trenul îl va aștepta cât este nevoie.
Surprinsă de replică, Ileana îi zice că tatăl ei, Regele Ferdinand, nu și-ar fi permis niciodată să comande ca un tren să-l aștepte.
Dej i-a tăiat-o scurt: „El nu a fost decât rege, eu sunt poporul!”.
În februarie 1945, Principesa Ileana a cunoscut la spitalul din Bran un „domn important”, care-l însoțea pe generalul Vasiliu Rășcanu, sosit în inspecție.
A stat de vorbă cu el și i-a spus despre extinderea spitalului.
Domnul de la București s-a prezentat, la sfârșit, dar principesa nu i-a înțeles numele.
I-a spus că este secretarul Partidului Comunist și că se bucură că a venit, că și-a schimbat părerea despre ea:
„Când vom ajunge la putere, amintiți-vă de mine. O să fac tot ce pot să vă ajut!”.
Era Emil Bodnăraș, care s-a ținut de cuvânt.
Când chirurgul-șef de la spitalul din Brașov a fost arestat, Ileana i-a scris lui Bodnăraș, iar acesta a rezolvat problema.
Mai mult, a intervenit pe lângă Ministerul Sănătății pentru ca spitalului din Bran să-i fie acordat tot ajutorul necesar.
Când generalii care au luptat pe Frontul de Est au fost condamnați la moarte, Ileana a intervenit din nou Bodnăraș.
S-au întâlnit noaptea, în secret, acasă la liderul comunist, fără ca nimeni să știe.
Ileana a încercat să-l convingă pe Bodnăraș că ar fi rău pentru Partidul Comunist să-și înceapă guvernarea în sânge.
În cele din urmă, el i-a spus că, dacă Regele nu va semna sentința, va susține punctul ei de vedere. Pedeapsa la moarte a generalilor a fost comutată la închisoare pe viață.
Apoi, la începutul anului 1946, o dată cu finalul grevei regale, Bodnăraș a invitat-o pe Principesă la o petrecere la el acasă, pentru a face cunoștință cu restul guvernului.
I-a cunoscut atunci pe Petru Groza, „care, cu felul lui vesel de a fi, știa să fie antrenat într-o societate”; pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, „un bărbat solid și nu neplăcut ca înfățișare”; pe Ion Gheorghe Maurer, „care era poate mai distins decât ceilalți din grup”; pe „antipaticul Teohari Georgescu, care nici măcar nu se străduia să fie agreabil” și pe Ana Pauker, care „era ca un boa constrictor care abia a fost hrănit, așa că nu te mănâncă pe loc. Greoaie și trândavă cum părea, avea tot ce este respingător, dar totodată fascinant la un șarpe”
În interviul cu Vlad Georgescu, principesa spune că „Pătrășcanu era mai civilizat. Și Bodnăraș era mai civilizat” decât Dej.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric