Prim-regent, evident, era tănărul principe, o personalitate de care istoricii români și Casa Regală s-au ocupat destul de puțin în ultimele decenii. Născut pe 3 august 1903 în Castelul Pelișor, Prințul Nicolae nu-și dorise niciodată vreun rol politic. Înainte de Primul Război Mondial a fost trimis să studieze la Eton. Era practic analfabet atunci când a părăsit țara, pentru că trăise mai mult în preajma șoferilor de la castel.

În Anglia face, însă, eforturi mari să recupereze anii pierduți.  Tot acolo își descoperă pasiunea pentru aviație și pentru sport și își aprofundează cunoștințele tehnice. Pasiunea pentru mașini l-a urmărit de-a lungul întregii vieți. A construit mai multe automobile artizanale și a concurat în raliuri internationale.

Izbucnirea războiului îl aduce  înapoi în România. Din această perioadă datează un moment mai puțin cunoscut, pe care prințul îl notează în memoriile sale. Nicolae își amintește că Regele Ferdinand l-a chemat la el în cabinet înaintea faimosului Consiliul de Coroană din 14 august 1916 și i-a spus: „Dinastiile sunt ținute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn și strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijența sau, și mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz de încredere și o călcare de contract.

Înseamnă o înșelăciune ce trebuie aspru sancționată de partea lezatǎ în acest legământ de Drept Natural. Noi trebuie să ne ignorăm ereditatea, să uităm aliații de sânge în acest ceas de cumpănă al istoriei, pentru a ne îndeplini până la capăt obligațiile cuprinse în contractul încheiat pe cuvânt de onoare cu poporul român.”

Se pare că pe prinț l-au marcat cuvintele tatălui său. Și le-a amintit, desigur, când, după o nouă perioadă petrecută în Marina Britanică,  s-a întoars acasă în 1926  să se ocupe de treburile țării. Devenit membru al regenței, Nicolae a făcut demersuri pe lângă Ion I.C. Brătiamu să formeze un guvern de uniunea națională pentru a mai diminua tensiunile cu opoziția condusă de PNȚ.

Convins că noile granițe, plătite cu atâta sânge, trebuie apărate, în timpul celor trei ani cât a fost prim-regent,  Principele Nicolae s-a arătat preocupat de programul pentru înzestrarea armatei, în primul rând de dotarea Marinei și Aviației.


Linguşirile intelectualilor la adresa regelui Carol al II-lea

Regina Maria „n-are dreptul să fie și mama”


În ciuda lipsurilor sale, Nicolae i-a făcut o impresie bună liderului liberal Vintilă Brătianu. „E incult, nepreparat, nedisciplinat, dar are bun simţ şi o dreaptă judecată care îmi reaminteşte de regele Ferdinand“ , nota acesta.

Din păcate, ca și fratele său Carol al II-lea, Nicolae avea o mare slăbiciune față de sexul frumos. În 1927, are o aventură cu o femeie măritată, Ioana Doletti (fosta noră a lui N.N. Săveanu, primarul liberal al orașului Focșani) și nici măcar nu încearcă să păstreze aparențele.  Soțul tinerei cere divorțul, scandalul e uriaș.

Regența nu avea însă nicio putere, mărginindu-se să promulge legile adoptate de Parlament, dar Principele e ținta ziarelor. Plictisit de rolul punlic pe care nu  și-l dorise, se implică în acțiunile mișcării care pregătea urcarea pe tron a lui Carol al II-lea pe tron. Cum țara era devastate de criza economică izbucnită în 1929, anul următor, Principele Nicolae face un turneu prin unitățile militare pentru a convinge  armata că are nevoie de un comandant, de Carol.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE