LECŢIA DE ECOLOGIE. Lucica Cojocaru, profesoară de istorie la şcoala ,,Florenta Albu” din Vîlcelele, judeţul Călăraşi, trăieşte cu teama că lacurile şi râurile nu mai sunt repezi şi limpezi „ca cristalul” cum scria Ion Creangă şi că vor ajunge acoperite de gunoaie.
„Schimbările climatice îmi dau de gândit, aerul irespirabil uneori mă sufocă, mizeria şi nepăsarea oamenilor mă exasperează”. La acestea se adaugă şi teama că într-o zi copiii nu vor mai avea apă să bea, „vor scrie din nou la lumânare şi cine ştie peste câte generaţii soarele nu îi va mai bucura aşa cum ne bucura nouă copilăria.” Când i s-a propus, în 2006, să devină coordonator al programelor ecologice din şcoală, a acceptat cu entuziasm, înţelegând din misiunea ei extraşcolară ocazia de a schimba felul în care localnicii văd lumea în care trăiesc. Astăzi, şcoala la care lucrează face parte din programul Eco-Şcoală şi se poate lăuda cu plantarea unei păduri, în cel mai slab împădurit judeţ al ţării. În 2007, asociaţia ViitorPlus, care derulează mai multe proiecte de împădurire şi educaţie ecologică şi a marcat patru ani de existenţă şi aproape 120.000 de puieţi plantaţi în ţară, a ajuns la Vîlcelele. Experienţa ViitorPlus „Copiii i-au îndrăgit imediat”, povesteşte Lucica Cojocaru. „Le plăcea să meargă la plantat, nu o făceau din obligaţie, iar în ceea ce priveşte alte activităţi (vizionări de filme, poveşti, discuţii, concursuri) erau de-a dreptul încântaţi”, mai spune tânăra, caracterizându-i pe cei la de ViitorPlus prin trei cuvinte: modestie, hărnicie şi ingeniozitate. Membrii asociaţiei pentru dezvoltare durabilă, cum o numesc ei, au pus umărul la dezvoltarea simţului pentru frumos, curat şi ecologic şi au dezvoltat spiritul de echipă la Vîlcelele, spune profesoara. „Copiii au devenit oarecum mesagerii lor printre cetăţenii comunei, ei fiind cei care aduceau motivaţia familiei de a participa la lucrările echipei ViitorPlus”. Preşedinte ViitorPlus, Teia Gavrilescu, spune că la baza înfiinţării asociaţiei stau trei motivaţii puternice. Prima este că România a pierdut jumătate din suprafaţa împădurită, a doua că terenurile degradate au ajuns la 3 milioane de hectare şi ultima că fondurile europene pe şapte ani nu ar ajunge decât pentru 2% din această suprafaţă. Astfel, asociaţia a căutat zone slab împădurite şi cu terenuri degradate. Aşa a ajuns să planteze păduri în judeţul Călăraşi, unde gradul de împădurire este 4% faţă de optimul de 20% recomandat zonelor de câmpie. „Puieţii plantaţi vor creşte odată cu copiii care i-au pus în pământ” La fiecare final de săptămână din 2007, copiii au participat la activităţile de plantare, alături de profesorii de la şcoală. Iar părinţii au luat şi ei parte când au putut şi şi-au încurajat copiii să continue. „Puieţii plantaţi vor creşte odată cu copiii care i-au pus în pământ”, obişnuiau să spună Lucica Cojocaru şi Teia Gavrilescu. Unii copii voiau chiar să le facă semn copăceilor pe care i-au plantat, pentru a-i recunoaşte când vor creşte. Profesoara de istorie îşi ia foarte în serios rolul de ecologistă şi speră să îi determine pe cei mici să aibă grijă de mediul înconjurător, să reducă procesul defrişărilor, să consume în mod raţional şi să recicleze. Într-un discurs susţinut pe 5 mai la Bucureşti, în cadrul unei conferinţe bilanţ organizată de ViitorPlus, Lucica Cojocaru, se întreba câţi dintre cetăţenii acestei ţări, oameni înstăriţi, copii fiţoşi şi de bani gata, ar lua parte de bună voie la o zi de plantat puieţi, în soare, praf sau caldură, fără a dobândi foloase la final? Şi răspundea celor 20 de participanţi, toţi preocupaţi de ecologie, că probabil foarte puţini. Apoi a povestit cum într-o comună mică, şcoala, primăria, biserica şi ViitorPlus s-au implicat în plantarea unei păduri. „Am reuşit să trezim conştiinţa comunităţii locale în ceea ce înseamnă importanţa copacilor şi a pădurii în viaţa noastră”. „Copiii de azi, cei care cu mânuţele lor au săpat gropile şi au plantat copăceii ce mâine vor forma pădurea de la Vîlcelele, vor fi poate mai responsabili şi mai înţelepţi decât cei care astăzi cu nepăsare defrişează suprafeţe întinse de pădure”. Lucica Cojocaru, profesor, Vîlcelele Şcoala şi educaţia ecologică Odată ce şcoala îi implică pe elevi într-o experienţă ecologică, aceştia devin mai atenţi faţă de problemele cu care se confruntă mediul, crede profesoara. „Elevii nu numai că sunt mai atenţi la acţiunile distructive asupra mediului făcute de ei înşişi, ci pot într-un fel sau altul, să le atragă atenţia celor mari asupra acestor fapte”, devenind mentorii apărători ai mediului înconjurător. Şi să dispară situaţiile în care oamenii merg la grătar şi lasă în urma lor gunoaie. Dacă ar fi ministrul mediului, s-ar implica mai mult pentru a-i face pe români mai simţiţi şi mai responsabili. „Avem o ţară atât de frumoasă şi de bogată, dar atât de prost condusă încât nimănui nu-i mai pasă de oameni, mediu, copii şi viitor.” În fiecare vineri, evz.ro vă oferă o lecţie de ecologie.