Doi preoţi, cu deschidere spre artă, Daniel Vraciu şi Iulian Nistea, analizează actul artistic, prin prisma relaţiei cu Dumnezeu.
După ce au fost colegi de facultate, la Teologie, părintele Daniel Vraciu şi părintele Iulian Nistea au rămas prieteni şi împărtăşesc aceeaşi deschidere spre cultură şi artă. Părintele Daniel Vraciu slujeşte acum la Biserica „Sfinţii Voievozi” din Bucureşti, iar Iulian Nistea, primul preot webmaster ortodox, este paroh la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail”, din Paris. Pe lângă faptul că scrie poezii publicate pe siteul său (www.nistea.com), Nistea face şi fotografii artistice (http://www.flickr.com/photos/inistea).
„Nu este o cale directă de cunoaştere”
Creatorii de artă au acces de o manieră aparte la harul Celui ce este Creatorul prin excelenţă, spune părintele Daniel Vraciu, de la Biserica „Sfinţii Voievozi”, din Bucureşti.
„Ei transpun în cuvânt, culoare, sunet, literă sau gest inefabilul. Dumnezeu caută orice cale de a ajunge la inima noastră, şi ei, artiştii, sunt o cale prin care Dumnezeu ni Se comunică. E adevărat că aceasta nu este o cale directă şi nici absolută de cunoaştere a lui Dumnezeu, însă, e o cale pe care mergând avem şansa descoperirii căii depline a cunoaşterii lui Dumnezeu: Biserica, Trupul tainic al lui Hristos, în care suntem chemaţi să ne încorporăm liber şi responsabil şi întru bucurie sfântă”, explică părintele Daniel Vraciu.
Arta, individuală sau personală
”Personal, nu îndrăznesc să judec literatura din perspectiva teologică, deşi privirea iubirii lui Hristos se odihneşte peste toate cele care există, inclusiv asupra creaţiei artistice. Mă fascinează creaţia artistică, dar nu uit că ea este, până la urma urmei, una omenească. Ea are valoarea ei. Să ne gândim însă, în această lume, ce valoare mai poate avea o icoană a lui Hristos în momentul când chiar vom fi faţă către faţă cu Hristos?! Sau ce valoare mai poate avea un minunat peisaj de Monet în momentul în care lumea va fi transfigurată de energiile Dumnezeirii?! Toată creaţia artistică este un fel de icoană a creaţiei lui Dumnezeu, dar ea este omenească şi temporală, adică imperfectă şi trecătoare.
Apoi creaţia artistică este una individuală sau personală - ţin mult la această distincţie între individual şi personal. Creaţia artistică este cu atât mai autentică cu cât ţâşneşte dintr-o relaţie personală, de iubire, cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura şi cu atât mai neadevărată, cu cât ea se naşte din individualism şi egoism.
Sigur că talentul e altceva, dar nici el nu e totul. Se poate întâmpla să vedem creaţii artistice autentice, dar nu foarte talentate şi la celălalt pol, artişti talentaţi, care transmit vidul lor relaţional, ceea ce e tragic, dar nu fără valoare”, precizează preotul Iulian Nistea.
CITIŢI ŞI:
Artiştii care l-au ales pe Dumnezeu
Creangă şi Arghezii, rebelii Bisericii
Diaconul Coresi: "Să înveţe rumânii cine-s creştinii"
Mariana Buruiană: "Credinţa, puntea cu care am trecut prăpastia"
Cristian Bădiliţă: "Nu cred că Duhul Sfânt cenzurează poezia"