Editura Evenimentul si Capital

Primul contact cu Mister X, un „șef de cuib" din Ferentari: „Ai față de gabor!”. INCOGNITO ÎN LUMEA DROGURILOR

Autor: | | 5 Comentarii | 17558 Vizualizari

Începând de astăzi, „Evenimentul zilei” vă va prezenta, periodic, câte un episod din serialul „Incognito în lumea drogurilor”. Documentarea a început în urmă cu trei ani și este încă în desfășurare. Din motive lesne de înțeles am ales să declinăm identitatea reală a personajelor, mai ales că cele mai multe dintre ele sunt active și acum pe piața drogurilor. Prima incursiune în tenebrele acestui univers pe cât de palpabil, pe atât de puțin abordat cuprinde infiltrarea în cuibul unuia dintre cele mai mari și temute clanuri de traficanți de stupefiante de mare risc din România. Vocea povestitorului, a personajului incognito, aparține unui bărbat căruia îi vom proteja identitatea de-a lungul acestui serial impresionant. El ne-a ajutat, prin informațiile sale, să cunoaștem în amănunt această lume interzisă oamenilor obișnuiți

Departe de clocotul vieții de zi cu zi, la muchiile privirilor și conștiințelor noastre, o lume murdară, pestilențială toacă bani negri și distruge destine. Sunt ei, drogații, cei care au renunțat la luptă și s-au refugiat în amăgitoarea bucurie a drogurilor de mare risc, cei care au avut inconștiența de a renunța la sine și de a trece fragila graniță a promiscuității.

Periferiile colcăie de ei. Că provin din familii destrămate, că au fost abuzați ori încă mai sunt, oricum ar fi, luate fiecare în parte, poveștile lor nu diferă foarte mult.

Îi recunosti după dantură și după privirile goale, lipsite de conținut și de orice urmă de speranță. Iar noi lăsăm în grija câtorva fundații, ce se bazează mai mult pe voluntariat, o lume nefuncțională din punct de vedere social, ale cărei resorturi sunt mult mai primitive decât cele cu care suntem obișnuiți. Atunci când cele două lumi se ciocnesc, până la tragedie nu mai este decât un pas.

Ferentari, o poveste fără sfârșit

Un apus dramatic de toamnă incendiază clădirile Ferentariului și aruncă într-o panoramă suprarealistă adevărul crud al preajmei. Sunt la stația de metrou Eroii Revoluției și îl aștept pe Mister X, un personaj colorat, pitoresc al zonei. „Ai față de gabor! Ia să-ți văd microfoanele”, îmi zice alungindu-și rictusul din colțul gurii.

Dar știu prea bine cum stă treaba. Sunt un potențial cumpărător, recomandat de un bun prieten de-ai lui, și orice cumpărător nou e bine-venit, pentru că-i poate modifica substanțial veniturile. Iar Mister X avea nevoie de bani. Știam asta. Dar nici măcar instinctul lui de om trecut prin cele mai grele încercări n-a putut să-mi ia urma. Situația era simplă: el avea nevoie de bani să-și ia doza, eu era posibil să-i am.

Fără dinți, costelivi, aproape cadaverici

Și parcă i-am simțit și un ușor complex de inferioritate și multă rușine cînd m-a dus la el acasă. Cu o noapte înainte plouase, iar străzile neasfaltate ale Ferentariului adunaseră, ca în niște căușe uriașe de pământ, apa care nu mai putea fi absorbită de sol. Băltoacele prinseseră o crustă de un verde aprins, aparent impenetrabilă, pe care se zvântau la soare colonii întregi de insecte.

Mirosea, mirosea urât, iar străzile erau pline de găști gălăgioase, care te lasau în pace dacă se obișnuiau cu tine în zonă, pentru că se întampla destul de des, spre exemplu, să întâlnești câte un cort fix în mijlocul străzii, din care răsunau manele, în fața vreunei case uriașe, kitchioasă până la ridicol, cu turnulețe decorate ostentativ, deși unii dintre pereți lipseau cu desăvârșire.

Dacă ți se întâmpla asta, era clar că băieții se încinseseră la alcool și la altele, și că trebuia să ocolești atent și politicos porțiunea, fără să ți se citească amestecătura de scârbă și revoltă din suflet.

După 15 minute de mers, ne-am apropiat de un pâlc de blocuri. Terenul dintre ele era plin de troiene de gunoaie, printre care se jucau puradei zdrențuroși cu priviri amenințătoare. Unele ferestre lipseau cu desăvârșire, iar în apartamentele minuscule, debranșate de la sistemul principal de încălzire, se îngramădeau și câte zece oameni, în timp ce pe alei se plimbau indivizi dubioși, agitați și periculoși, cel mai probabil drogați cu heroină sau alte substanțe „legale”.

Zona aceea din cartierul Ferentari era renumită pentru droguri de mare risc. De aceea, perimetrul era împânzit de nenorociți în sevraj, fără dinți, costelivi, aproape cadaverici.


Tendințe: Ciuperci halucinogene crescute în dulapul din bucătărie


Urcăm la etajul 4. „Ce vrei să iei?”. „Un plic”, zic. Se uită dezamăgit. Mă măsoară din nou din cap până-n picioare. „Ce fel de plic?”, întreabă iar. „De iarbă”, zic. „Aaaa, iarbă...”. Trei indivizi lungiți pe o canapea jegoasă mă cercetează neîncrezători. „Sigur nu vrei și altceva? Am marfă bună”, mă chestionează iar Mister X. „Nu azi”, îi zic. „Bine, hai cu mine”. Intrăm în bucătărie. Deschide frigiderul: „Ia uite ce-am aici!”, îmi spune mândru. „Ce e?”, întreb naiv. „LSD, nu vezi?”. Reușesc să dibuiesc un carton cu niște desene pe el. „Alice în Țara Minunilor. Știi cum e? Totul ți se pare mic de tot și toate obiectele le vezi fără perspectivă, bidimensional”. „Aaaa, da, am auzit...”.

„Dacă vrei, vii la mine, am de toate”

L-am mințit, trebuia să ies din duhoarea aceea insuportabilă. „Dacă vrei, vii la mine, am de toate”. Într-adevăr, într-un dulap clasic de bucătărie, pe rafturile de jos, ascunse de lumina soarelui, avea vreo 20 de pungi de celofan cu pământ în ele. „Ciuperci! Dacă vrei ciuperci, știi de-acum unde mă găsești”. „Aici le crești?”. „Agricultură în dulap, frate”. Rânjește. Apoi se uită fix în ochii mei: „Tu ești pe Dava (n.r. – heroină), nu? Te-am ginit de când ai intrat. Ai slăbit mult de la ea... Și eu la fel...”.

N-am reușit să-l conving că nu consumasem în viața mea droguri. Am plecat grăbit, disperat să ajung în civilizație.

Duhoare de semințe de floarea soarelui proaspăt mestecate

M-am urcat în autobuzul 139 care era plin de aceeași lume pestriță, de copii cocoțați pe scaune care țipau în timp ce își scoteau capetele pe geam, de țigănci grase care scuipau fără rușine semințe direct pe jos, de adolescenți gealați care băteau darabana în ritm de manele, de hoți care pândeau bătranii neputincioși pentru a le fura portofelele. Iar duhoarea aceea de semințe de floarea soarelui proaspăt mestecate, de corpuri nespălăte cu anii te făcea să te înconvoi a vomă.

Dar Mister X îmi luase urma, precum un câine de vânătoare, și trimisese vorbă prin cunoscuți că vrea să mă mai vadă. Avea, din nou, ceva bun. Și am început să-l frecventez, mai mult uimit de lumea aceasta a cărei cortină reușisem s-o trag și care îmi dezvăluia un tip de viață nemaiîntâlnit până atunci de mine.

Aveam să aflu că Mister X conducea, de fapt, o mare operațiune a unui clan binecunoscut din București.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI