Editura Evenimentul si Capital

Prima despăgubire pentru Holocaustul românesc: 360.000 de lei

05a927ab8fc34c124cf397f4ee315e93
Autor: | | 153 Comentarii | 0 Vizualizari

Doi fraţi evrei au obţinut, în premieră, despăgubiri în justiţia românească pentru cele îndurate în perioada Holocaustului şi, indirect, condamnarea regimului Antonescu.

Devy Abraham era un copil de 8 ani când a fost deportat în Transnistria împreună cu familia. Când s-a întors acasă, în 1945, avea vârsta pubertăţii, dar experienţa morţii îl îmbătrânise deja. Vreme de aproape o jumătate de secol după ce a scăpat din ghearele Holocaustului a trăit cu spaima Securităţii în oase. Ar fi vrut să-şi strige suferinţa de a-i fi fost răpită copilăria şi de a-i fi fost distrusă familia, însă instinctul de conservare i-a impus autocenzura. În 2005, după ani de ezitări, a decis să se elibereze. În primul rând din temniţa propriei memorii. Şi să ceară condamnarea celor din cauza cărora a suferit. În 2009, după o luptă inegală cu statul, Devy Abraham a obţinut o a doua execuţie a mareşalului Ion Antonescu. Una simbolică, dar care îi unge sufletul. Devy Abraham şi fratele său, Sami, care era bebeluş când a fost deportat, sunt primii evrei care au obţinut despăgubiri în justiţia românească, la Tribunalul Galaţi, pentru Holocaust. Deportarea, suprema îngăduinţă legionară „Jidanul Isac Abraham va fi executat.” Cu această sentinţă seacă a început calvarul familiei lui Devy. Era în plină iarnă a anului 1941, în Portul Galaţi, la sediul comandamentului legionar din oraş. Isac Abraham, tatăl lui Devy şi al lui Sami, s-a predat legionarilor după ce doi ani scăpase de înregimentarea în batalioanele de muncă pentru evrei. „Tata a venit în Galaţi în 1932, din Bucovina, şi s-a căsătorit aici cu mama, Fany Weisman. În 1939 i-a venit ordinul de chemare în batalioanele de muncă, însă autorităţile l-au căutat mult timp la Siret, de unde venise. La începutul lui 1941 i-au dat însă de urmă, în Galaţi”, povesteşte Devy. Iniţial, Isac Abraham s-a ascuns la nişte prieteni. Jandarmii au găsit-o totuşi pe soţia sa. Bătaia primită de aceasta l-a făcut pe bărbat să cedeze şi să se predea imediat. „Când ne-am dus după el, în port, era la pământ, în genunchi, bătut până la sânge”, îşi aduce aminte Devy. Imaginea căpitanului Soare, şeful Legiunii de Jandarmi, cel care a rostit sentinţa fatidică pentru tatăl său, îi revine în minte şi-i brăzdează faţa cu un rictus. „Eu aveam 8 ani, fratele meu 1 an. Mama, care-l avea în braţe, a sărit la picioarele tatei, iar eu am început să plâng. Atunci, căpitanul Soare a schimbat foaia. „Familia jidanului Abraham va fi deportată în teritoriile noastre”, a spus el. Pe moment, li s-a părut o îngăduinţă pe care au primit-o cu bucuria celor care şi-au văzut salvat capul familiei. Nu aveau de unde să ştie că moartea nu-i va scăpa din ochi. Exterminarea lentă, prin înfometare Familia Abraham a fost singura din Galaţi deportată în Transnistria. După ce căpitanul Soare i-a cruţat viaţa „jidanului Isac”, acesta şi-a lăsat toată bruma de avere strânsă ca cizmar, şi-a luat cei doi copii şi nevasta şi s-a îmbarcat pe un şlep ce i-a dus pe Dunăre până-n Ucraina. Apoi au trecut din tren în tren de marfă şi au ajuns la Chişinău. Din acel moment s-au transformat în statistică. S-au alăturat zecilor de mii de evrei care au fost trimişi în lagărele din Transnistria.„Am mers în coloană, pe jos, sute şi sute de kilometri. Ne-am oprit abia după nouă luni, nu departe de Bug, în lagărul de la Halcineţ, judeţul Moghilev”, explică Devy Abraham. Acolo li se pregătise drept adăpost un fost grajd de vite, unde au fost băgaţi câte 30 de oameni într-o încăpere. Se dormea direct pe lutul de jos, fără geam şi fără uşi. Pentru exterminare, regimul Antonescu nu se obosise să mai ridice camere de gazare. A folosit o metodă mult mai economică şi sigură: înfometarea. „Se murea pe capete de foame, păduchi şi frig”, spune Devy. Alături de el şi de fratele său, în lagăr mai erau trei copii. Unul era vărul lor, Jean, ce fusese deportat împreună cu mama sa, Carolina Segal, sora lui Fany Abraham. Se întâlniseră cu ei la Chişinău, unde aceştia fuseseră aduşi de la Bacău. Pe drum, din cauza unei apendicite, Carolina şi-a pierdut soţul, pe Avram, însă la Halcineţ a învăţat repede lecţia supravieţuirii pentru a-şi ţine în viaţă pruncul. Ceilalţi doi copii erau ai unui căruţaş din Cernăuţi, şi erau ceva mai mari decât Devy. „Ei erau privilegiaţii lagărului. Când murea cineva, jandarmii îi puneau să caute morţii de aur. Scoteau dinţii cu cleşti pentru cuie şi îi dădeau jandarmilor. Aşa obţineau de mâncare”, povesteşte Devy, cu o urmă de invidie - cea a copilului - pe faţă. Tatăl, executat în Ucraina De contactul cu stârvurile nu avea să scape nici Devy. De obicei, când murea cineva, era pus să care cadavrul în şanţul din faţa lagărului, în care, spune el, era lăsat să putrezească pur şi simplu, fără a fi acoperit cu pământ. „Nimeni nu se putea apropia de lagăr”, arată el. Cu toate încercările fizice la care trebuiau să facă faţă, Abrahamii erau mulţumiţi că sunt încă cu toţii în viaţă. Şi, mai ales, împreună. În 1943, cei aproximativ 150 de bărbaţi de la Halcineţ au fost duşi însă într-un alt lagăr, la Nicolaev, în Ucraina. „Au fost luaţi de câţiva ofiţeri SS, încărcaţi în maşini şi duşi să muncească într-o carieră de piatră.” După un an, poveşteşte Devy, căruţaşul Kelmer, tatăl celor doi copii ce scoteau dinţii cadavrelor, a reuşit să evadeze de la Nicolaev şi s-a întors la familia sa, în Halcineţ. Soţia îi murise şi, noaptea, a reuşit să fugă de acolo cu copiii. Nu înainte de a-i da lui Fany Abraham o veste care avea să fie primul pas spre declin: Isac fusese împuşcat la Nicolaev pentru că se îmbolnăvise şi nu mai era apt de muncă. Dar moartea nu-şi spusese încă ultimul cuvânt. LECŢIE DE SUPRAVIEŢUIRE Delicatese de lagăr nazist: carne de câine şi urină În lagărul de la Halcineţ, în 1944, mai rămăseseră vreo 30 de persoane. Au supravieţuit nu neapărat cei mai sănătoşi, ci cei care au putut să se lupte mai aprig pentru hrană. „Eu şi mătuşa mea, care era mai agilă, reuşeam uneori să ne mai strecurăm sub gardul de sârmă care împrejmuia lagărul şi să fugim, dimineaţa, pe la ora 4, în satul cel mai apropiat. Pur şi simplu cerşeam. Ne întorceam cu câţiva cartofi, cu o bucată de mălai. Mai mergeam în pădure, aduceam ciuperci. Nu ne-am otrăvit niciodată”, punctează bătrânul. Deşi vara erau duşi să lucreze la câmpurile de tutun, sfeclă şi cartofi dimprejur, deportaţii nu aveau voie să bage nimic din ce era comestibil în gură. „Un pretor stătea cu un pistol într-o mână şi cu o umbrelă cu ţepuşă în spatele nostru. Dacă încercam să mâncăm ceva, fie ne înţepa, fie ne împuşca”, descrie Devy. Salvarea de la foamete, în ultima perioadă a deportării, a venit de unde se aşteptau mai puţin. De la jandarmii care începuseră să împuşte câinii din zonă pentru a-şi face cizme din pielea lor. „Când auzeam o împuşcătură, eram cel mai vioi. Mergeam afară, luam câinele şi îl prăjeam pe frunze, cu tăciuni aduşi aprinşi, tot clandestin, de la ţărani. Era o mâncare dulce şi greţoasă”, spune Devy, ca şi cum ar vrea să alunge un iz neplăcut. „Medicament” împotriva febrei tifoide Cele mai grele încercări au fost tifosul exantematic şi febra tifoidă. „De primul am scăpat datorită mamei, care-şi cususe o pereche de cercei şi un inel de aur în poala rochiei cu care a plecat de acasă. I-a dat unui jandarm să ne aducă pâine, slănină şi usturoi şi aşa ne-a salvat. Febra tifoidă am făcut-o de la apa cu excremente pe care o beam”, este convins Devy. În fântâna de lângă lagăr fuseseră aruncate cadavre pentru ca oamenii rămaşi în viaţă să nu poată bea apa. Aşa că singura şansă de a-şi potoli setea rămăsese zăpada pe timp de iarnă sau apa de ploaie, din urmele lăsate de vite în noroi. „Medicamentul pentru febră a fost propria urină, însă nici aceasta nu era de-ajuns, în condiţiile în care nu mai eram în stare să procurăm mâncare şi apă”. DOCUMENT. Devy şi Sami au aflat oficial despre execuţia tatălui lor în lagărul de la Nicolaev după câţiva zeci de ani, printr-un act emis de instituţia israeliană Yad Vashem - memorialul victimelor Holocaustului EPILOG „Atât vreau. O prăjitură” După război, Devy şi-a întreţinut familia cu banii câştigaţi ca băiat de prăvălie, într-o drogherie. Treptat şi-a făcut şi studiile, devenind tehnician farmacist. Fratele său, Sami, stabilit la Râmnicu-Vâlcea, a lucrat în armată şi are doi copii emigraţi după 1990 în Israel. Mama lor, Fany, a rămas inaptă de muncă din cauza unui glonţ care nu i-a putut fi extras şi a murit în 1991. În urmă cu 30 de ani, Devy a aflat că mătuşa Carolina şi fiul ei Jean au reuşit să plece, cu un vapor, în Palestina. În 2005, Devy a decis să dezgroape ororile trecutului şi a dat statul român în judecată pentru cele îndurate. În 2006, o boală necruţătoare i-a răpus singura fiică, iar soţia sa a orbit şi a paralizat de supărare. El nu a cedat însă. Deşi a avut avocaţi din oficiu, s-a reprezentat singur. Iniţial, a pierdut la instanţele din Galaţi. Înalta Curte de Justiţie a decis rejudecarea. În octombrie 2007, Tribunalul din Galaţi i-a făcut dreptate. „O persoană care a fost privată de libertate ori căreia i-a fost restrânsă libertatea în mod nelegal şi chiar imoral are dreptul la recuperarea pagubelor”, au motivat judecătorii. Decizia a fost menţinută şi de Curtea de Apel Galaţi, iar din iunie 2009 fraţii Abraham tot aşteaptă 360.000 de lei - banii de la stat, care au întârzâiat prea mult, dar acum „sunt prinşi în noul buget”, după cum a confirmat Direcţia Finanţelor Galaţi. Nu sunt mulţi, dar nici puţini pentru nişte bătrâni care şi-ar putea îndeplini cu ei dorinţe nerostite. Devy ar putea, de pildă, să meargă în Israel. Dar nu. El nu-şi doreşte decât să-şi ia o prăjitură.

Tudor Chirila, mesaj crunt pentru romani: Chiar daca voi fi singur, eu...

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 11:39 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 11:19 Aroganţa lui Toader: I-A DAT BOMBA lui Lazăr chiar pe terenul lui. SĂGEŢI PENTRU CSM şi explicaţii pentru Timmermans. Breaking news 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9”