În realitate însă, Ceaușescu a primit modelul cu numărul 75, intens testat înainte, conducerea fabricii vrând astfel să se asigure că va da dictatorului o mașină impecabilă, fără nicio problemă. Mașina condusă de Ceaușescu la lansare există în continuare. Ea face parte din colecția de vehicule cu interes istoric deținute de Automobil Clubul Român.

Serie limitată pentru milițieni

Dacia 1100 a fost primul model de autoturism al producătorului autohton de automobile, Dacia. Modelul a fost comercializat între anii 1968 și 1971, până la intrarea în producție a celebrei Dacia 1300 (la care a început să se lucreze exact un an mai târziu, din 20 august 1969).

Dacia 1100 era bazată pe Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate, de 46 CP (1108 cmc). Aceasta atingea o viteză maximă de 138 km/h, dar, conform declarațiilor vremii, la teste, limita a fost depășită cu 5 km/h. Un model cu un motor mai puternic, Dacia 1100S, care depășea cu puțin 150 km/h a fost produs în mai puțin de 100 de exemplare și a participat la Campionatul Național de Raliuri în anii 70.  Din rațiuni politice, acest model nu a fost disponibil pentru populație, ajungând doar în dotarea Miliției.

Cea mai performantă mașină din clasa sa în blocul socialist

Modelul Dacia 1100 a avut un foarte mare succes la public, deopotrivă pentru că era o mașină autohtonă, dar și pentru faptul că designul și componentele principale veneau din Occident. Pe de altă parte, arată presa de specialitate a momentului, Dacia 1100  era o mașină mai performantă, mai ieftină și mai economică decât multe automobile contemporane din aceeași clasă produse în Europa de Est (cum ar fi Moskvitch 408/412, Wartburg 311, skoda 1000 MB sau Warszawa 223/224).

Conform contractului cu producătorul francez, Renault furniza toate părțile mari componente ale modelului, urmând ca românii  să le asambleze. Astfel, motoarele și cutiile de viteze veneau gata montate, trebuia doar introdus ulei în ele.

În România erau fabricate instalațiile electrice, tapițeriile mașinii, scaunele și geamurile, ceea ce menținea un cost scăzut de fabricație, dar și un ritm constant, necesar pentru a putea satisface cererea foarte mare pentru acest model.

Culorile disponibile au fost: Crem (sau Alb 40 – culoarea mașinii primită cadou de Ceaușescu), Verde turcoaise, Roșu grenat și gri deschis.  Pentru varianta cu putere mărită la 60 CP  era disponibilă și culoarea bleumarin.

Cererea a rămas mare chiar și după ce a fost lansat modelul Dacia 1300. De asemenea, modelul a fost apreciat pentru fiabilitate și rezistență, chiar și 30 ani mai târziu, aceste automobile funcționau în parametrii și încă aveau multe piese originale, ceea ce face din Dacia 1100 cel mai reușit model al Uzinelor Dacia.

Dacia 1300, ”prea luxoasă pentru idioți”

Azi se împlinesc și 50 de ani de la intrarea în producție a modelului următor, Dacia 1300. Este de notorietate faptul că Nicolae Ceaușescu, când a văzut prototipul, a exclamat: ”Prea luxoasă pentru idioţi!“

Imediat s-au dat directive precise și modelul a fost ”epurat”: s-a renunţat la radio, la oglinda laterală din dreapta şi la încălzirea scaunelor din spate. Toate acestea au fost considerate ”luxuri inutile“, iar în final Ceauşescu s-a declarat mulţumit de varianta austeră: ”Perfectă pentru idioţi!“

Dacia decapotabilă și furgoneta, neagreate de regim

Istoria modelelor produse de Uzinele Dacia bifează o nouă etapă în anul 1975, când a fost lansată Dacia Estafette (sau D6), prima furgonetă.  Din acest model au fost realizate însă doar 842 de modele, fiind asociat cu trendul ”hippy”, neagreat de Partidul Comunist Român.

Cinci ani mai târziu, în 1980, a fost lansată Dacia 500 cunoscută şi sub numele de Lăstun. Conceptul iniţial, realizat la Timișoara, prevedea un autoturism economic pentru transportul urban cu o capacitate maximă de 4 persoane (2 adulţi şi 2 copii), cu un consum mic de până la 3 litri/100km şi o viteză maximă de 70km/h. Primul motor avea 2 cilindri, 499 cc, 22,5 CP şi un consum de 3,3 l/100 km. Viteza maximă era de 106 km/h. Caroseria era de tip coach, cu 2 uşi, fabricată din răşini sintetice rezistente la coroziune. Lăstunul a fost produs într-un număr mic, iar din cauza calităţii slabe, s-a renunțat definitiv la producția lui după Revoluție.

În același an s-a realizat prototipul Dacia Mini – pornindu-se de la modelul Dacia 1300, dar cu parametri mult mai economici.  În plus, această mașină putea deveni decapotabilă.

Cu doi ani înainte de Revoluție a mai apărut un prototip, Dacia MD87, cu  motor central şi faruri escamontabile.

Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc

 

 

Te-ar putea interesa și: