Pressing francez asupra Libanului. Macron se întoarce la Beirut

Pressing francez asupra Libanului. Macron se întoarce la Beirut

Președintele francez vizitează Libanul pentru a doua oară în decurs de o lună, după explozia din portul libanez, în ciuda rezistenței liderilor politici. Speră însă că va putea accelera adoptarea unor reforme în această ţară afectată de o gravă criză economică.

Aflați pe marginea unei prăpăstii care se cască tot mai mult în jurul lor, liderii Libanului încă mai speră că pot negocia cu președintele francez Emmanuel Macron - singurul lider occidental mondial care le-a oferit o cale potențială pentru a se salva, scrie site-ul Politico.eu.

La o lună după explozia devastatoare din portul Beirut, care a distrus zone întregi din capitala libaneză, a ucis 200 de oameni și rănit alte mii, lăsând zeci de mii de libanezi fără adăpost, clasa politică din Liban nu a făcut aproape de nimic pentru a ajuta supraviețuitorii. Iar ancheta asupra exploziei nu a produs nici un rezultat credibil. În schimb, liderii politici se agață cu disperare de putere.

Duminică, în ajunul sosirii lui Macron la Beirut, o mare parte din clasa politică s-a adunat în spatele ambasadorului Libanului în Germania, Mustapha Adib, pe care l-ar dori ca viitor prim-ministru. Numirea sa este acceptată de majoritatea actorilor politicilor, dar e denunțată de societatea civilă ca o tentativă lipsită de credibilitate și o încercare a clasei conducătoare de a evita schimbările reale.

Ne puteți urmări și pe Google News

Adib a ocupat funcția de șef al personalului fostului premier Najib Mikati, care este perceput ca aparținând unei clase conducătoare acuzată de corupție și administrare defectuoasă.

Președintele Macron revine la Beirut, luni seară, la aproape o lună de la ultima vizită, pentru a planifica o cale de urmat pe baza reformelor, în schimbul fondurilor de salvare, și pentru a marca centenarul creării Libanului modern, sub protectorat francez.

Planul lui Macron este de a încheia un acord politic care să conducă la formarea unui guvern „credibil”, capabil să realizeze reformele de lungă durată cerute atât de o parte importantă a populației libaneze, cât și de creditorii internaționali. Acest nou guvern ar avea, de asemenea, sarcina de a organiza alegeri într-un an.