Un amănunt interesant, scrie DW, este că: președintele Klaus Iohannis nu a publicat niciun mesaj de ziua națională a Franței. Pe facebook de pildă se mai afla încă pe prima pagina mesajul pe care președintele României îl posta cu doar 10 zile în urmă, de 4 iulie, de ziua Statelor Unite: ”La mulți ani prietenilor noștri americani, care celebrează cea de-a 241-a aniversare a Zilei Independenței!” Iar cel mai recent mesaj, care datează de ieri, se referă la vizita sa la baza aeriană Kogălniceanu și prin urmare tot la americani.
Dar nici pe pagina oficială de internet a președintelui României nu apare nicio referire la Franța, singurul mesaj publicat astăzi referindu-se la un eveniment intern.
Să nu se înțeleagă că am pretinde ca Președintele să țină calendarul aniversărilor și nici nu am vrea să exagerăm importanța omisiunii. În plus există și alte canale diplomatice prin care aceste uzanțe sunt îndeplinite. Dar o omisiune rămâne o omisiune, cu atât mai mult cu cât cu doi ani în urmă, pe pagina oficială a președintelui, puteam găsi în 14 iulie un mesaj de Ziua Națională a Republicii Franceze care cuprindea clasica poliloghie despre ”ginta latină”: ”Franța și România sunt profund legate prin istorie, limbă și cultură, prin numeroase experiențe comune și printr-o afinitate specială construită în decursul istoriei, inclusiv recente” și așa mai departe. Așadar o diferență există cel puțin ca intensitate afectivă (...)
Să ne amintim vizita președintelui Hollande la București. În conferința de presă comună, președintele Iohannis își exprima încrederea că francezii îl vor susține pentru eliminarea barierei Schengen, în timp ce omologul său, indiferent de ce promisese în tête-a- tête, a rămas echivoc, refuzând să confirme public afirmația omologului său (..)
De altfel principala preocupare a noului cuplu franco-german pare a fi aceea de a limita circulația săracilor din Est prin modificarea directivei privitoare la muncitorii detașați. Chiar dacă nu are o legătură directă cu Schengen, în esență e vorba de același lucru (...).
În sfârșit, dovezile de iubire ale României față de Franța (căci relația cu Germania nu a avut parte niciodată de asemenea efuziuni și s-a construit mai discret și mai temeinic) nu s-au bucurat de reciprocitate. Trimiterile la ”ginta latină” i-au agasat mai curând pe francezi care au răspuns cu tema romilor și mai apoi cu aceea a dumpingului social. În acest context omisiunea diplomatică la care ne-am referit, chiar întâmplătoare să fie și tot dobândește un sens, mai scrie DW.