Preoții ortodocși, revoluționarii anonimi de acum 30 de ani

Preoții ortodocși, revoluționarii anonimi de acum 30 de ani

În urmă cu 30 de ani, printre românii care au luptat pentru câștigarea libertății de azi, s-au aflat și preoți. Îmbrăcați în civil sau în veșminte, au fost alături de manifestanți. Au strigat ”Jos Ceaușescu!”, ”Jos dictatura!”, au avut vorbe de alin pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Unii și-au lăsat sângele pe străzi

Ceea ce îi definește pe toți preoții ortodocși participanți la Revoluție, e, însă, modestia. Niciodată nu au ieșit în față, niciodată nu s-au preocupat să obțină avantaje pentru că au fost, ca și alții, revoluționari. Nu există nici măcar un singur document național care să treacă în revistă numele tuturor acestor luptători.

Părintele Constantin Jinga, conferențiar universitar, șeful Catedrei de Teologie de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, este unul din preoții care a plătit cu sânge participarea la Revoluția din decembrie 1989. Era student, în primul an, a ieșit pe stradă știind că e nevoie și de vocea sa. Nu a ezitat nici când în jurul lui au început să se tragă.

Dus viu, la morgă

În seara zilei de 18 decembrie 1989 a nimerit într-un adevărat poligon de tragere pe bulevardul Republicii din Timișoara. Oricât de incredibil poate părea, la un semn, soldații au luat poziție de tragere și au tras. „N-a fost nici o somație, nici un foc de avertisment”, își amintește poreotul. Lângă el, un bărbat a fost împușcat în cap. Era bunicul unui prieten. ”Instinctiv, m-am răsucit și m-am trântit la pământ. Căzând, am simțit o arsură în dreapta spatelui, dar n-am realizat că fusesem împușcat”, a relatat acesta. Glonțul i-a traversat corpul atingând și lobul drept al plămânului.

Ne puteți urmări și pe Google News
Preotul Constantin Jinga

Preotul Constantin Jinga

În șoc hemoragic, tânărul a fost pus pe targă și abandonat la morga unui spital. Dar a avut zile. Medicii care veniseră să înregistreze cadavrele l-au găsit viu, l-au dus în sala de operații. A terminat, în primii ani postrevoluționari Filologia, apoi a făcut a doua facultate, Teologia. Cu credința sinceră că Dumnezeu i-a dat zile exact pentru asta.

Preotul Mura a ajuns pe prima pagină a ziarelor, fără să știe

Părintele Ioan Mura de la parohioa ortodoxă Călacea, din Timiș, este unul din cele mai vizibile personaje ale Revoluției din 1989, chiar dacă până acum câțiva ani nu avea idee de acest lucru. O fotogfrafie surprinsă de fotoreporterul Constantin Duma în fața fostului Comitet Județean al PCR, a ajuns pe prima pagină a ziarelor din Timișoara nimeni bănuind măcar faptul că tânărul plin de vervă, din primul rând, care purta tricolorul, era preot.

Cum vede țara pentru care luptat la trei decenii de la acele evenimente? ”România este frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu și sfințită vezi sângele timișorenilor și românilor care s-au jertfit în 1989. Mai văd și umbre la apusul de soare peste țara noastră, care au pervertit anumite valori. E realitatea pe care o constat personal. Mai cred că e nepotrivită nostalgia după vremurile de dinainte de 1990”, ne-a spus preotul.

Părintele Mura nu s-a lăudat niciodată că a participat la Revoluțoe și nici certificat de luptător cu merite deosebite nu a cerut. Nici nu s-a înscris în asociații revoluționare. E și acum convins de planul lui Dumnezeu.

Impresionat de ceea ce se întâmpla în faţa casei parohiale reformate din Piaţa Maria, preotul Mura a ajuns acolo încă în ziua de 15 decembrie 1989, iar în zilele următoare a fost mereu în primele rândri ale revoluţionarilor. Venea cu trenul, de la Călacea, cu navetiștii, dimineața la 5,00, și se întorcea cu ultimul tren muncitoresc, la miezul nopții. Din 18 decembrie a rămas în Timișoara până la izbânda Revoluției. ”Au fost momente excepționale pe 15, dar mai ales în celelate zile, când zecile de mii de oameni, într-un singur glas strigau ”Există Dumnezeu; Români veniți cu noi, Și voi aveți copii””, își amintește preotul.

”În jurul orei 12,30 grupuri mari de muncitori, de la mai toate întreprinderile din oraș au pornit într-un singur trup. Când mergeam cu coloana știam un singur lucru: că nu există moarte, că nu îmi putea fi frică. Știam că dacă mi se va întâmpla ceva va fi doar o minimă jertfă firească pentru mai binele copiilor mei și de care copiii mei puteau fi mândri”, povestește părintele Ioan Mura despre ziua de 20 decembrie 1989. Lăsase acasă trei copii cu vârste de la cinci ani la un an. Pe 23 decembrie, glonțul care i-a fost destinat a ricoșat într-un zid.

Părintele Galeriu a mers în sutană în Piața Universității

Alți preoți timișoreni, dar și din Sibiu, București, și, de altfel, din toate marile orașe, au participat activ la Revoluție. E celebră fotografia cu părintele Galeriu, surprinsă în 22 decembrie în mijlocul manifestanților, înainte de fuga cuplului ceușescu. Poartă odăjdii și încurajează manifestanții. Cu sfânta Cruce în mână, a mers între români. ”Nu sunt acestea cele mai grele momente prin care trece România, au fost și mai grele decât acestea. Dar pe atunci, românii erau mai uniți, mai deschiși cu inima spre Dumnezeu, mai luptători cu timpurile”, spunea acesta. Opozant cunoscut al regimului, în iunie 1989, părintele Galeriu a fost imobilizat și bătut întreaga noapte.