Imediat după referendumul care îi conferă puteri sporite, Recep Erdogan a lansat o nouă provocare: o consultare în care turcii să decidă dacă mai vor ca ţara să se integreze în Uniunea Europeană sau nu. Turcia aşteaptă de 54 de ani la porţile Europei, chiar dacă puterea ei economică ar justififi ca prezenţa în blocul comunitar. Germania şi Franţa sunt ţările care se opun din răsputeri acestui proces, o eventuală integrare a Turciei ameninţându-le serios supremaţia

Ne fac să aşteptăm de 54 de ani la porţile Uniunii Europene, nu-i aşa? Vom merge în faţa poporului şi vom asculta decizia sa”, a declarat Recep Tayyip Erdogan într-un discurs virulent la palatul prezidenţial din Ankara, imediat după ce s-au anunţat rezultatele referendumului care îi oferă puteri sporite în Turcia. În anul 1963 a început acest proces extrem de lent care nu s-a finalizat nici măcar în ziua de astăzi. Mai exact pe data de 12 septembrie se semna acordul de cooperare între Turcia şi Uniunea Europeană ( la acea vreme Comunitatea Europeană), supranumit Acordul de la Ankara.

Istoria unei integrări amânată la nesfârşit

Tensiunile cu Grecia de la mijlocul anilor ‚70, după ce Turcia a invadat Ciprul, pe care grecii încercau să îl anexeze, au blocat procesul de aderare al ţării. El a fost reluat abia în 1987, când Turcia a depus o cerere oficială de aderare la Uniunea Europeană. În 1995 s-a realizat uniunea vamală cu blocul comunitar, dar răspunsul privind cererea Turciei a venit abia la Summit-ul de la Luxembourg din 1997 când candidatura este declarată eligibilă. Statutul de ţară candidată l-a obţinut doi ani mai târziu în urma Consiliului european de la Helsinki, acelaşi unde s-a stabilit demararea negocierilor de aderare ale României. În acest context, în martie 2001, a apărut Parteneriatul pentru Aderarea Turciei, iar ca răspuns la acest document al Consiliului UE, Guvernul de la Ankara a prezentat Planul Naţional de Adoptare al Acquisului şi o serie de reforme legislative în scopul îndeplinirii criteriilor de aderare. Şi de atunci demararea negocierilor pentru aderare sunt amânate pe diverse motive. După atâtea amânări nu este de mirarea reacţia lui Erdogan de duminică, după ce Austria a cerut blocarea negocierilor de aderare: „Uniunea Europeană ameninţă cu blocarea negocierilor. Sincer să fiu, nu este foarte important pentru noi. Să ne comunice decizia lor!”.

„Turcia poate asigura paza taberei, dar nu poate intra în cort”

Cele mai vocale opozante ale acestui proces sunt Franţa şi Germania, care şi-ar vedea ameninţate poziţiile de lideri ai blocului comunitar prin intrarea Turciei în Uniune. De partea cealaltă, turcii au fost susţinuţi puternic de Statele Unite ale Americii, care au făcut presiuni pentru primirea ţării în Uniunea Europeană încă de la începutul anilor ‚90, şi de Marea Britanie. În iulie 2010 fostul premier britanic a avut un discurs dur la Istanbul în care a susţinut integrarea ţării: „Când mă gândesc la ce a făcut Turcia, în calitate de membru NATO, pentru a apăra Europa mă înfurie să constat că drumul vostru către o aderare la Uniunea Europeană poate fi descurajat aşa cum se întâmplă. Cred că este o greşeală să se spună că Turcia poate asigura paza taberei, dar nu poate intra în cort”. Candidatura Turciei a fost susţinută şi de România de-a lungul timpului.

FOTO: Lustragiii: 1 liră și ai pantofi ca noi

Economia, printre cele mai puternice din lume

Turcia se află pe locul 18 în lume în ceea ce priveşte PIB-ul, cu 752 de miliarde de dolari în 2016. În cazul integrării ţara ar deveni a şasea economie a Uniunii Europene şi a doua cea mai populată ţară, cu 76 de milioane de locuitori, dar singura ţară cu un spor natural pozitiv, cu o creştere a numărului de locuitori cu 1,35% anual. Ca un exemplu, jumătate din aparatele electrocasnice care se vând în Europa sunt produse în această ţară. Practic, Turcia ar deveni cea mai puternică ţară din estul Uniunii Europene şi, pe fondul nemulţumirilor ţărilor din această zonă privind politica blocului comunitar, ar putea coagula în jurul ei mai multe state, devenind o contrapondere serioasă pentru Germania şi Franţa.

FOTO: Așa se circulă în Turcia! FOTO: SIMONA IONESCU

Serviciile medicale rivalizează cu cele din Occident

Reţeau medicală de clinici private este un alt domeniu în care Turcia excelează. În 2014 în ţară existau peste 500 de spitale private cu peste 230.000 de paturi. Reţeau privată a luat amploare după ce, în 2007, guvernul condus de Erdogan a decis ca statul să deconteze serviciile medicale şi în clinicile private. Astfel Turcia a ajuns să rivalizaze Austria în materie de medicină avansată. De altfel, într-un clasament al spitalelor din lume publicat în 2013, Turcia are o clinică prezentă în primele 10 din lume. Centrul Medical Anadolu se află pe locul 9 în lume în ceea ce priveşte serviciile oferite, fiind devansat doar de un spital din Uniunea Europeană, Asklepios din Germania