Nu mai puțin de 1.100 de cartușe, plecate din Kalaşnicov-ul lui Emil Decebal Mătăsăreanu și al complicelui său, Larry Eugene Philips, alături de care a scris o pagină de istorie neagră în cronica ultimelor decenii ale Americii, au pus în cumpănă în iarna lui 1997 viețile a zeci de oameni ai legii americani, dar și civili prinși la mijloc în războiul dintre cei doi, pe de o parte, și sute de polițiști în uniforme americane, pe de alta. 
 

Alte 650 de gloanțe, expediate din pistoalele și puștile de asalt ale „gaborilor” din țara lui Washington, au măturat asfaltul, atunci, în căutarea trupurilor de bandiți, căptușite cu veste din kevlar, un material antiglonț puțin folosit la vremea respectivă în SUA. De altfel, la sfârșitul celor 42 de minute, cât a durat asaltul trupelor de intervenție americane pentru a-i răpune pe Emil Decebal Mătăsăreanu și Larry Eugene Philips după tentative reușită de spargere a Băncii Americii, filiala din Van Nuys California, aflată la mică distanţă de studiourile de filmare ale companiilor Disney, Universal şi Warner Bros, poliția americană, deși triumfătoare în lupta cu banditul roman și complicele său, a trebuit să își schimbe nu doar echipamentul, ci și armele din dotare și chiar tacticile folosite în capturarea infractorilor. Iată povestea celui mai fioros bandit din epoca modernă a SUA: românul Emil Decebal Mătăsăreanu. Românul a cărui epopee a inspira mulți regizori și scenografi de film de la Hollywood.

În momentul în care au pătruns în bancă, pe data de 28 februarie 1997, la primele ore ale dimineții, cei doi erau blindaţi din cap până în picioare. Aveau nu doar veste antiglonţ din kevlar, ci și dispositive antiglonț artizanale care le protejau braţele şi picioarele de gloanțele inamice. În plus, românul nostru mai avea asupra sa o armură specială din metal, folosită de regulă de membrii trupelor de comando. Mai aveau ceasuri programate pentru 8 minute, exact cât anticipau ei că va dura până când va sosi poliţia, plus un scaner pe frecvenţele poliţiei. Conform autopsiilor ulterioare, cei doi luaseră doze mari de Fenobarbital înainte de jaf, pentru un plus de calm mental. Totul duce spre idea că jaful din iarna lui 1997 a fost unul minuțios pregătit cu destul de mult timp înainte. Mai precis, cu două luni în urmă. Pentru că Emil Mătăsăreanu și Larry Philips au pus la punct lovitura în cele mai mici detalii, potrivit investigațiilor ulteriore, chiar de Crăciunul lui 1996.

Sfertul de oră… banditesc

28 februarie 1997, North Hollywood, Los Angeles, California. Primele ore ale unei dimineți care nu anunța nimic din grozăvia faptelor pe cale să înceapă și să transforme orașul într-un adevărat teatru de război.

Doi spărgători de bănci îmbrăcaţi aproape complet în echipamente antiglonţ din kevlar își fac apariția, la ora 9:17, în sediul Băncii Americii, filiala din Van Nuys California. Într-un sfert de oră, cu șapte minute mai târziu decât își planificaseră atacul, reușesc să anihileze rezistența paznicilor băncii și să sustragă o cantitate însemnată de bani.

În momentul în care cei doi au intrat în sediul băncii, se aflau acolo 32 de clienţi şi alţi 10 angajaţi. Românul le-a ordonat tuturor să se întindă la podea, iar un bărbat care nu şi-a putut opri copilul de 3 ani din plâns, a fost lovit în cap cu patul armei de către Philips. Încet, încet, bandiții au pus stăpânire pe bancă.

Începutul celui de-al șaisprezecelea minut avea să coincidă cu începutul războiului cu oamenii legii. Unul extrem de dur, de pe urma căruia atât Larry, cât și Mătăsăreanu, aveau să își găsească sfârșitul sub tirul armelor manevrate de polițiștii americani. A fost și a rămas până în ziua de azi cel mai grav incident armat din istoria recentă a atacurilor de acest gen din Statele Unite.

Era ora 9.32 când au fost auzite primele împuşcături, scene macabre cu morţi și răniţi derulându-se grotesc în fața unei asistențe înmărmurite. Un adevărat război purtat în plină stradă.

Ghinionul de la 9:28

Cu două luni înainte de măcelul care a pus pe jar întreaga poliție americană, nu doar din Los Angeles, Emil Mătăsăreanu și Larry Philips își făcuseră bine temele. Totul fusese planificat în amănunt. În dimineața atacului, automobilul lor, un Chevrolet Celebrity, era ticsit cu un întreg arsenalul de război necesar. Peste 3.300 cartuşe de diferite calibre, arme de asalt tip AK 47 cu încărcătoare circulare (tip tambur) de mare capacitate, ilegale pe tot teritoriul SUA, pistoale automate de tip Norinco 65S-1, o armă semi-automată HK91, plus arme de asalt de tip M16 Bushmaster XM15 Dissipator, folosite de trupele speciale americane, plus pistoale Beretta. Toate se aflau în Chevrolet Celebrity, parcat la doar un metro distanță de peretele exterior al băncii.

Mătăsăreanu și Larry fuseseră, însă, observaţi, cu doar câteva secunde înainte de a descinde în bancă, de către doi poliţişti, aflați în patrulare. Acesta a fost ghinionul lor și începutul războiului, fără precedent, care a urmat.

Oamenii legii au dat alarma pentru un posibil caz de jaf armat. La 9:28, Mătăsăreanu golește un încărcător întreg în tavanul încăperii. Era felul lui de a arăta tuturor că nu glumeşte. Philips a înşfăcat toţi banii găsiţi. La ora 9:32 bandiţii au fugit din bancă fiecare pe altă ieşire, însă focurile de armă au fost auzite de poliţişti.

A urmat o luptă demnă de orice scenariu de film cu gangsteri. A plouat cu gloanțe și de o parte și de alta. Zeci de polițiști, din cei peste 300, comasați la fața locului, au fost răniți de gloanțele expediate din armele lui Mătăsăreanu și Larry.

A fost, deopotrivă, și o adevărată lecţie ruşinoasă pentru poliţia din Los Angeles. Orice glonte plecat din pușcoacele polițiștilor se izbea de keflar-ul vestelor purtate de cei doi și cădea, inofensiv, la pământ. Conform martorilor oculari, intervievați ulterior de diferitele posturi de televiziune care au prezentat evenimentul pe larg, se trăgea non-stop, ca la război. Bilanţul pierderilor a constat în 16 poliţişti răniţi, 7 civili răniţi, plus zeci de maşini şi clădiri distruse.

Imuni în calea gloanțelor. Motivul urii polițailor americani

Singurele victime care au plătit cu viața în atacul banditesc din L.A. au fost cei doi atacatori, Emil Mătăsăreanu și Larry Philips. Ceea ce este cu adevărat șocant pentru timpul respectiv e faptul că forţele special de intervenție care au încercat anihilarea lui Emil și a complicelui său nu erau nici pe departe pregătiție pentru ceea ce urma să se întâmple. Nimănui dintre cei care purtau uniforme de polițiști nu îi venea să creadă că glonțul lui nu îl poate ucide pe vreunul dintre bandiți.

Ciuruit cu 29 de gloanțe

Unul dintre agenții de poliție americani, implicați în schimbul de focuri. a avut idea să tragă în regiunea gleznelor, singura neacoperită. A fost momentul în care a început sfârșitul pentru Mătăsăreanu și complicele său. Larry Philips, deşi fusese nimerit de 11 ori, fără a fi rănit grav, și-a pierdut controlul și s-a sinucis. Și-a pus pistolul la tâmplă și și-a zburat creierii. Emil Decebal Mătăsăreanu a decis să lupte până la capăt. Un capăt care avea să însemne propria lui moarte.

A fost împuşcat de 29 de ori, înainte de a muri. Încă trăia în momentul în care a fost imobilizat de poliţiştii. Au existat voci care au afirmat că Mătăsăreanu ar fi scăpat cu zile dacă ar fi fost dus la timp la spital. Măcelul ordonat de mai marii poliţiei americane, ofticați până în izmene că un românaș din coasta Carpaților le dăduse peste cap întregul sistem de apărare și le deconspirase șubrezenia sistemului de apărare, a dus la moartea lui Emil Decebal Mătăsăreanu. A fost lăsat să moară, practic. Probabil, reacția de „no mercy” față de un ucigaș de polițiști care aruncase foc și pară asupra a 11 poliţişti, își făcuse efectul. Sloganul „ no mercy cop killers”, cum îi denumesc pe ucigaşii de poliţişti, învinsese rațiunea.

Mătăsăreanu a lăsat în urma sa doi copii orfani, pe Alexander şi pe Emil jr, iar Larry Eugene Philips, o văduvă, pe Jeanette Therese Federico. Niciunul dintre cei noi atacatori nu a avut vreo urmă de regret pentru vieţile pe care aleseseră să le ducă.

Erou fără voie

Emil Decebal Mătăsăreanu a schimbat din temelii tacticile şi echipamentul poliţiei americane. La 6 luni de la acel incident, Departamentul de Apărare al SUA a schimbat armamentul şi echipamentul poliţiştilor din Los Angeles, Miami şi New York, permiţându-le acestora să aibă şi arme de asalt sau mare precizie, arme care erau până atunci doar în dotarea trupelor SWAT.

După incident, maşina celor doi atacatori, armele şi echipamentul acestora au fost expuse la Muzeul Poliţiei din Los Angeles, unde pot fi văzute şi în prezent. În stilul lor caracteristic, americanii au făcut şi un film artistic despre cazul Mătăsăreanu, film intitulat 44 Minutes.

În rest, nu putem să remarcăm că cel mai cunoscut român din SUA în acea perioadă se remarcase din nefericire prin jafuri de bănci şi punerea la cale al celui mai mare schimb de focuri din istoria poliţiei americane.

Persecutat de regimul lui Ceaușescu

Emil Decebal Mătăsăreanu, unul dintre autorii jafului armat care a marcat definitiv Statele Unite, a fost un român născut în Timişoara pe data de 19 iulie 1966. În copilărie a fost obez şi a fost marcat de dureri atroce de cap din cauza epilepsiei de care suferea. Tatăl său, Viorel Mătăsăreanu a fost un dizident politic al epocii comuniste, iar mama sa, Valeria Mătăsăreanu, fusese cântâreaţă de operă.

Cei doi soţi Mătăsăreanu şi copilul lor au reuşit cu toţii să emigreze în anul 1974 direct în SUA, unde au beneficiat de azil politic, familia Mătăsăreanu declarînd că era persecutată în regimul socialist al lui Nicolae Ceauşescu. Familia de români azilanţi s-a mutat în Los Angeles într-o casă mare şi spaţioasă care îl fascina pe micul Emil. Noua reşedinţă nu semăna deloc cu modescul şi înghesuitul apartament din Timişoara.

CV de bandit!

Pentru pistolarul de mai târziu, contactul său cu lumea americană avea să fie unul traumatizant. La şcoală, Emil era ostracizat şi ironizat frecvent de colegii americani care erau deranjați atât de faptul că era gras, cât şi de faptul că vorbea englera cu un accent greoi, tipic românesc, care suna bizar pentru ei. Din acest motiv, românul ajunsese să stea mai mult în casă şi să se preocupe de electronică şi calculatoare. La 16 ani, Emil a început să-şi ajute mama care încerca să-şi lanseze o afacere. Tot atunci, Emil şi-a făcut un mic grup de prieteni.

Din nefericire, familia Mătăsăreanu începea să aibă probleme. Viorel şi Valeria au început să se certe tot mai des, iar situaţia a degenerat într-un divorţ inevitabil. În anul 1983, Emil Mătăsăreanu s-a înscris la cursurile Institutului de Tehnologii DeVry, pe care le-a urmat timp de trei ani. Îşi descoperise între timp un nou hobby, motociclismul. Şi-a cumpărat o motocicletă Kawasaki GPz-550, modificată de un mecanic local. Cu toate acestea, nu a reuşit să se impună ca motociclist în grupul său de prieteni.

După terminarea studiilor, Emil şi-a deschis o afacere în care a pus bazele unei firme de reparaţii electronice, însă a avut ghinion. Din varii motive, afacerea a dat faliment. Divorţul părinţilor l-a afectat emoţional şi nu a făcut decât să-i sporească stările de tristeţe şi furie. Curând, Emil s-a remarcat prin ieşiri violente care s-au concretizat atunci când a aruncat în faţa unui vecin de-al său o drujbă pornită, deoarece câinele vecinului intrase pe proprietatea sa. Pentru a scăpa de kilogramele în plus, şi pentru a se mai descărca de supărări, Emil a început să fie interesat de culturism.

În anul 1989 a început să fie un abonat nelipsit al unei sălii Gold's Gym din Los Angeles, locul unde avea ulterior să-l întâlnească pe prietenul şi partenerul său de spargeri, Larry Philips Jr. În anul 1993, pe când Emil se întorsese în România pentru a-şi aduce bunica în SUA, a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie, Cristina. Cei doi au avut un fiu, pe Emil junior, de care viitorul spărgător de bănci era foarte mândru. Succesul părea să-i surâdă, căci s-a angajat la compania Philips. Emil şi noua sa familie s-a mutat într-o clădire exclusivistă din Rowland Heights.

Perioada frumoasă a vieţii sale a durat până în anul 1996, când în urma izbucnirii unor crize violente de epilepsie, soţia l-a părăsit luându-l cu ea şi pe fiul lor. Tovarăşul de jafuri armate al lui Mătăsăreanu, era Larry Eugene Philips, născut pe data de 20 septembrie 1970. Spre deosebire de Mătăsăreanu, Larry Philips provenea dintr-un mediu familial infracţional, tatăl său fiind condamnat de mai multe ori. Cum deseori aşchia nu sare departe de trunchi, Larry a început să-i calce pe urme tatălui său.

Cum e turcul și pistolul

A debutat în anul 1989 când a furat suma de 400$ dintr-un magazin. A fost condamnat pe măsura faptei sale, fiind eliberat în câţiva ani. Larry avea două mari pasiuni, escrocarea firmelor şi persoanelor particulare, precum şi culturismul. Complexat de fizicul său, cum era şi Emil, Larry se visa un al doilea Arnold Schwarzenegger sau Lou Fedrigo. Cei doi s-au împrietenit repede, având o pasiune comună în culturism şi considerându-se nişte victime neadaptate ale societăţii. Povestea lor a sfârșit sub tirul gloanțelor poliției din L.A. O poveste uluitoare și deopotrivă sinistră pentru întreaga istoria a violenței din SUA-ul ultimelor decenii.

Te-ar putea interesa și: