Nedin Geanbai, tătarul care transformă tărtăcuțele în obiecte decorative, în instrumente muzicale, felinare, ochi de deochi, boluri pentru dulciuri sau fructe și tot ce îi amintește de străbunii săi din Crimeea, este meșteșugarul din Tulcea îndrăgostit de culorile Orientului. Domnul Nedin își prezintă exponatele, cu mare mândrie, la toate evenimentele la care este chemat. Și nu vine singur, alături de el îi are întotdeauna pe prietenii din celelalte comunități etnice din Dobrogea.

Când îl asculți pe Nedin Geanbai prezentându-și exponatele colorate în turcoaz, roșu aprins, albastru intens și alte culorii vii, îți dai seama cât de tare iubește tărtăcuțele și cătrunele,  transformate de el în obiecte de artă. Povestește cum se ocupă singur să le semene, în primăvară, apoi le udă, le plivește. “Abia după ce cade bruma le culeg. Și mai aștept trei luni până se usucă măduva din interior. Atunci când sună sămânța înăuntru, doar atunci merge curățat și opărești cu apă fiartă. Se tratează exact cum tratezi o pânză pentru pictură”, te lămurește specialistul în tărtăcuțe. Domnul Nedin are mână de artist. Pe timpul comuniștilor a lucrat ca pictor decorator la magazinul Diana din Tulcea. A absolvit Școala Populară de Artă și apoi, timp de trei ani, “cum era înainte”, a făcut  ucenicie la locul de muncă. Își amintește cum se muncea atunci. “Au fost perioade când mă sculau la 12:00 noaptea, mă  chemau, stăteam cățărat pe magazinul Diana și trebuia să scriu lozinci pentru că a doua zi venea Ceaușescu acolo. Colegii stăteau cu reflectoarele și eu scriam: “Bine ați venit tovarășe Nicolae Ceaușescu!, sau „Cincinalul în patru ani și jumătate” și câte și mai câte. Lucram până dimineața”.

     

Urmaș de crescător de animale din Crimeea 

Povestea de viața a meșterului popular tătar din Tulcea pare desprinsă din filme. Nedin Geanbai s-a născut, în urmă cu 68 de ani, în satul Șiriu, din județul Constanța, locuind cu familia  lângă geamia din localitate. Dar s-au mutat la Tulcea, de unde era mama, pentru ca cei mici să facă școala la oraș. “Străbunii mei, din partea lui tata, sunt din nordul Crimeii. Când a venit Ecaterina cea Mare, ei au spus că nu stau sub stăpânirea rușilor. Și-au luat bagajele și, câți erau, au luat-o către Dobrogea pentru că aici se dădea pământ. Ei erau crescători de animale și aveau nevoie de teren de pășuni”, explică domnul Nedin. Iar numele lui de familie, conform poveștii lăsate de bunicul său, a fost pus de români.  “Atunci când tătarii mei s-au mutat aici în Dobrogea, și-au propus să își spună geanî baylar, adică bărbații noi, pentru că se rupseseră din tribul din Crimeea. Fiind crescători de animale, nu au putut rămâne în același loc, s-au împrăștiat in toată Dobrogea. Cu timpul, când au început să se facă acte, din geanî bay, au înțeles geanbai. Și așa a rămas. De acolo e și numele meu, Geanbai Nedin”.

 

Tărtăcuțe colorate în culori crimeene și “dobrogene”

Tatăl domnului Nedin, născut în 1920, a luptat, pentru România, în al doilea război mondial, până în ultima zi. Iar când a plecat din Cotul Donului, la întoarcerea în țară, prin Crimeea,  “spunea că lalelele erau pe marginea gardurilor cum sunt mărăcinii și urzicile în Dobrogea”. Artizanul  știa că laleaua și rodia sunt, de fapt, simbolurile crimeenilor. A devenit artistul tărtăcuțelor după ce a ieșit la pensie. Dar, mai întâi, s-a documentat serios și a analizat culorile de bază ale crimeenilor: „Sunt albastrul intens, deschis, închis, violet, roșu, vernilurile astea calde care devin contrast. Și turcoaz. Deci așa am început. Bine, am mai băgat și de ale noastre, dobrogene, că nu ai cum, și am făcut aceste obiecte pe care încerc să le comercializez”.

Nedin Geanbai, meșter popular și cântăreț

Cu ajutorul Asociației Delta Dunării, Nedin Geanbai participă la toate evenimentele la care este invitat. El, cu tărtăcuțele viu colorate, celelalte comunități din Dobrogea, cu exponate specifice etniei. “Ne împăcăm foarte bine. Suntem turci, tătari, lipoveni, ucrainieni, ruși, romi, greci, bulgari, evrei. Suntem vecini. Cu unii dintre ei am copilărit, ne băteam, ne împăcam, am trăit în bună înțelegere. Am prieten neamț, Adolf îl cheamă, unul machedon, Iorgoveanu, și Stanev, bulgar. Suntem prieteni și la bine și la necaz”. El face parte și din corul Uniunii Tătare din Tulcea, “împreună cu niște domnișoare, de 50-60 de ani (râde), cu care mergem la spectacole la Tulcea, la Babadag, unde cântăm, facem dulciuri și mâncăruri de ale noastre”. Cele mai multe cântece din repertoriu sunt adunate de la unchiul domnului Nedin. “Îi plăcea să mai tragă la măsea și atunci începea să cânte. Le-am înregistrat și le-am scris pentru a le păstra”, mărturisește artizanul. Nedin Geanbai este un pensionar veșnic ocupat.