Povestea regizorului-boschetar care se răsfață cu țigări fine și ciorbă de burtă

Povestea regizorului-boschetar care se răsfață cu țigări fine și ciorbă de burtă

A lucrat cu aproape toți „greii” cinematografiei românești de dinainte de ’89. Soția și copilul i-au murit la Revoluție. S-a apucat de băut. S-a lăsat de băutură abia acum șase ani. E curat și lucid. Dar e un cerșetor

Mihai Dragomirescu, sau nea Mihăiță – cum îi zic colocatarii azilului de săraci, de la capătul metroului dinspre Autostrada Soarelui – botezat chiznovatic „Centrul Integrat de Servicii pentru  Adulți «Sfântul Ioan»”, are 66 de ani. Moșul, în vârstă de 66 de ani, a terminat IATC-ul, pe vremea lui Ceaușescu și a fost repartizat să-și facă stagiatura la Teatrul Maria Filotti din Bărila.

Suspină: „Soția mea a vrut să mergem la București, da’ nu erau locuri la teatrele din Capitală, așa că m-am băgat în cinematografie. Am lucrat cu Manole Marcus și, mai ales, cu Geo Saizescu, în aproape toate comediile lui. Cu Manole la «Orgolii» și cu Saizescu la «Sosesc păsările călătoare», «Secretul lui Bachus» și «Secretul lui Nemesis»”.

I s-au înecat corăbiile

L-au cunoscut mulți oameni din lumea filmului românesc. Era un om harnic și un „bon viveur”. Acum că a ajuns homeless, îl mai ajută cineva dintre cei care au ajuns celebri și sunt cu oarece stare materială? Oftează: „Mulți au murit... Singuru’ care era mai apropiat de mine era «Pelicanu’», Șerban Ionescu, da’ a murit și el. Când trăiau, unii dintre ei mă mai ajutau...”.

Ne puteți urmări și pe Google News

A fost prieten cu Gheorghe Dinică, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Dumitru Rucăreanu, Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț și Colea Răutu. „Toți s-au dus, lăcrimează moșul.

Momentul declinului. Nevasta și copilul împușcați la Revoluție

Și începe să depene, povestea dramei lui: „În ’89, la Revoluție, m-a chemat Sergiu Nicolaescu să apăr televiziunea de «gândaci». Plecasem de acasă cu o zi înainte. Nevastă-mea mă căuta... A fost atunci, la baricada de la Inter, la Sala Dalles. Era cu copilu’... Au fost împușcați amândoi și au fost îngropați într-o groapă comună la cimitiru’ Străulești 2. Mi-a zis asta procurorul militar. După aia m-am apucat tare de băutură. Șase luni am băut încontinuu. Până n-am mai putut să beau, că nu mai intra... În perioada aia, prin ’91, mi-au luat și casa de la Favorit, din Drumul Taberei, că era de la ICRAL, și am rămas pe drumuri”.

Îi dau lacrimile. O vreme a stat într-o cameră de la demisolul casei regizorului și scenaristului Dinu Cocea. A mai stat în gazdă și prin alte părți. Iar suspină: „Nu mai lucram, că se cam terminase cu cinematografia...”.