Editura Evenimentul si Capital

Povestea unei prostituate de lux, sclava unor interlopi

Autor: | | 15 Comentarii | 16022 Vizualizari

Nimeni nu poate spune cu certitudine de ce aleg să facă asta. Unele au găsit un lucru la care se pricep și-l fac la modul perfect. Altora li s-a impus acest mod de viață, fiind victime ale unor conjuncturi. Însă toate practică cea mai veche meserie din lume. Și nu e ușor….

Nu am cunoscut niciodată până acum vreo femeie care să practice această meserie. Am auzit vorbindu-se, am văzut reportaje, am citit tone de interviuri, dar față în față nu am stat niciodată cu una dintre ele. Un bun prieten mi-a povestit că lucra pentru un clan binecunoscut din București și ca răsplată pentru munca lui, pe lângă salariul destul de bunicel la vremea aceea, i s-a oferit una dintre fetele scoase la produs. Aceasta era tânără, plângea întruna și-l ruga să o ajute să scape din acel loc. Sinceră să fiu, pe mine m-a uluit însă răspunsul lui. I-a spus că nu-i face nimic, să stea liniștită, nu va spune nimănui despre asta, dar el nu poate mișca un deget ca s-o ajute, pentru că nu vrea să-și piardă serviciul și nici să fie omorât de cei din clan. Și se presupune că bărbații sunt cei curajoși, cei puternici, cei care trebuie să protejeze femeia iubită. Mă rog, nu era cazul aici.

Una dintre sutele de prostituate din Capitală

Spuneam mai sus că până acum nu am avut ocazia să stau de vorbă cu nicio femeie care practică această meserie, însă asta e deja de domeniul trecutului, din simplul motiv că soarta a făcut să asist la o discuție a unui coleg de la Investigații cu una dintre „fetițele” din dosarul rețelei de prostituție de lux din centrul Bucureștiului despre care se vorbește fără încetare de câteva zile. O rețea de proxenetism a fost lichidată de polițiștii bucureșteni, care au reținut 33 de persoane, pentru 24 de ore, iar procurorii Parchetului Judecătoriei Sectorului 1 au reținut 22 de suspecți pentru plasarea prostituatelor de lux în hoteluri și la cazinourile din Capitală. „Elena” este una dintre fetele care au fost în interiorul rețelei de servicii sexuale. Din dosarul ei reiese că a avut o atitudine cooperantă, a dat detalii pe larg organelor de cercetare penală, iar când și-a amintit ceva a făcut precizări și a solicitat să fie consemnate. Nu reprezintă, din punctul de vedere al instanței, un pericol mare pentru ordinea publică. „Elena”, numele pe care l-am dat fetei care nu și-a dorit să practice această meserie, ci i-a fost impusă, nu este cel real, din motive pe care nu trebuie să le mai expunem aici. Unele adevăruri trebuie colorate ca să poată deveni vizibile. Adevărul acestei fete este colorat mai mult decât strident.

Lacrimi șterse de batista unui suedez

Povestea unei vieți amare nu e niciodată ușor de spus. A ajuns pe stradă, practicând cea mai veche meserie din lume. S-a vândut mai întâi ieftin, apoi scump, pentru ca acum să fie inculpată într-un dosar de prostituție. Nu a reușit să aibă un loc al ei, a încercat să închirieze o cameră, dar nu au lăsato de capul ei. „Elena” își spune povestea îmbrăcând haina zâmbetului, dar e atât de amar că se vede cu ochiul liber. E limpede că o doare ceea ce i se tot întâmplă, dar a decis că nu se va da bătută. E singură pe lume, fără de cei pe care i-a iubit – tata, mama, sora geamănă. Merge pe firul vieții ei, de la copilărie, la adolescență, la tinerețe, dar nu se simte binecuvântată. Nu e o femeie care are cu ce se mândri.

A trăit vreo experiență altfel? „Poate sună prostește întrebarea mea?”, spun, „dar vreau să știu dacă există o amintire de care te agăți cu disperare ca să rămâi om?”. „Nu sună prostește. De ce ar suna? Până la urmă, oricât de sătulă sunt, înainte de toate sunt femeie. Da. Mi s-a întâmplat. L-am văzut încă din holul cazinoului și m-a impresionat felul în care îi privea pe cei din jur, cu un fel de siguranță pe care eu nu am cunoscut-o niciodată. Nu ne-am vorbit. Eram mereu însoțită. Nu aveam cum. Venea des. Și într-o seară, clientul meu a terminat mai repede ca de obicei și am ieșit mai devreme pe ușă, lăsându-l dormind. Am apăsat butonul de la lift și am dat nas în nas cu el. Mi-a căzut unul din pantofii pe care îi țineam și mi l-a ridicat. I-am spus mulțumesc, dar a răspuns într-o limbă ciudată și m-am necăjit. Mai târziu am aflat că era suedeză. Inima îmi bătea repede. Transpirația a început să se prelingă pe tâmplele mele, poate de la căldură, de la emoție, habar nu am. Mâna lui mi-a șters-o. M-am pierdut pentru câteva secunde în ochii lui și am izbucnit în plâns. Gestul pe care l-a făcut mi-a rămas pentru totdeauna în memorie. A scos o batistă albă ca zăpada și mi-a șters lacrimile. Cred că dacă aș fi înțeles ce-mi spunea aș fi avut în memorie mai mult decât imagini, aș fi avut și cuvinte. Emoția a rămas. Nu am știut până atunci ce înseamnă să fii mângâiată. M-am lăsat pradă buzelor lui flămânde, am prins curaj și am răspuns, deși fiecare secundă ce trecea amenința să fim descoperiți, dar nu mi-a păsat. E tot ce am acum, așa că nu-mi pare rău! În hol am dat cu ochii de ei și a trebuit să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat. Nu voiam să știe că am așa o amintire, dar nici nu voiam să fiu lovită până îmi pierd cunoștința”, povestește „Elena”.

Un zâmbet apărut din senin, dar tardiv

O întreb dacă a auzit vreodată de curtezane sau gheișe și mă privește ciudat. „Sunt eu fată de mahala, dar să știți că am văzut și eu filme, am citit și eu câteva cărți. De fapt una din cărțile pe care le-am primit de la un client a fost «Memoriile unei gheișe». Mi-a plăcut. Asta era viața. Trebuia să supraviețuiești, nu aveai ce face”, spune ea. I-am povestit de curtezane, de faptul că erau singurele femei care se bucurau de anumite privilegii precum educație, haine frumoase, discuții despre politică alături de bărbați. De faptul că o femeie cultă își putea face loc în lumea bărbaților doar folosindu-se de inteligență, în ciuda realității zilelor noastre când lucrurile sunt mult mai complicate. Femei talentate și independente, capabile să-și controleze propria soartă. Atunci am văzut pentru prima oară cel mai frumos zâmbet pe chipul „Elenei”.

Prostituatele ca ea trebuie să-și păstreze clienții loiali, iar pentru asta trebuie să-i facă să se simtă speciali, la fel ca în orice altă afacere profitabilă. „Suntem doar noi. Ești diferit de ceilalți.” De multe ori, clientul se preface că nu știe că din banii pe care-i lasă ei, prea puțini îi rămân acesteia. Cum reușește să depășească problemele personale și să fie bună de muncă în fiecare zi fără să o ia razna? Aceasta era una dintre întrebările care mă frământau de ceva vreme. „Zilele treceau tare ciudat la început. Trăiam pe repede înainte fără să simt oboseala. Cam 20 de ore pe zi. Avem o singură viață, și eu am risipit-o într-atât încât nu mai știu unde să trag linia. Mi-am petrecut multe seri ținând companie unor bărbați la masa de ruletă, beam coniac, iar ei pierdeau. Uneori, primeam de la ei jetoane, dar îmi ajungeau doar pentru un parfum sau o rochie. Am pierdut șirul”, mărturisește „Elena”.

Bărbații au fost măcar o dată în viață la prostituate

LIVE VIDEO Simona Halep - Kristina Mladenovic. Se joaca ACUM. Meci ISTORIC pentru romanca

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Reportaj

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI