"Evenimentul zilei" reface, într-o succesiune de patru articole, istoria familiei Barba, părinţii, fraţii şi nepoţii Margaretei Costea, celebra soacră a lui Mircea Geoană, preşedintele Senatului României.
Margareta Costea provine dintr-o familie de aromâni bogaţi, care s-a stabilit în Cadrilater în 1926, după ce a părăsit comuna Livezi, din nordul Greciei. Tatăl ei, Gheorghe Barba, s-a mutat în Cadrilater împreună cu fratele lui mai mare, Nicolae, şi cu părinţii lor, Paris şi Zoica.
Au fost două dintre cele circa 5.500 de familii de macedo-români care au acceptat oferta de strămutare propusă de guvernul de la Bucureşti pentru popularea teritoriilor sud-dunărene recent intrate în componenţa ţării: 10 hectare de teren arabil, 10 ari de intravilan şi posibilitatea de a contracta credite cu dobânzi reduse. (Suprafeţele terenurilor oferite de stat creşteau pentru regiunile de gra niţă, predispuse laraziilearmatealenaţionaliştilor bulgari).
Un primar şi un negustor
Gheorghe şi Nicolae s-au stabilit în judeţul Durostor, comuna Uzungi-Orman, o localitate cu nume turcesc din care musulmanii începuseră să plece, după destrămarea Imperiului Otoman. Am bii fraţi fuseseră învăţători în Livezi, predau limba română în comunitatea aromână şi erau plătiţi prin misiunea diplomatică pe care Bucureştiul o avea Salonic.
Nicolae a continuat să predea şi după strămutarea din 1926, până patru ani mai târziu, când a fost ales primar în Uzungi-Orman, funcţie pe care a deţinut-o timp de un deceniu. Spre deosebire de frate-său, odată ajuns în Cadrilater, Gheorghe s-a apucat de negustorie: bătea drumurile, trecea zilnic fluviul cu bacul, cumpăra şi vindea, devenind, în scurt timp, cel mai bogat din întreaga comună.
Cumătrul Mociorniţă
Avocata Chiraţa Meghea, fiica mijlocie a lui Gheorghe Barba, povesteşte că tatăl ei a fost principalul furnizor de piei pentru fabrica de încălţăminte a in dustriaşului Dumitru Mocior niţă, cu care a avut o relaţie de prietenie. Mociorniţă i-a dat lui Gheorghe ideea înfiinţării unei fabrici de cherestea lângă lacul Bicaz şi a botezat-o pe mezina familiei Barba, Margareta, viitoarea soacră a lui Mircea Geoană.
Gheorghe şi soţia lui, Maria Palla, au adus pe lume unsprezece copii, dar doar nouă au trăit până la maturitate: trei fete şi şase băieţi. Primii au fost născuţi în Livezi, Grecia, ultimii în Uzungi-Orman.
Fabrica de cherestea, pusă pe picioare la sugestia lui Mociorniţă, a reprezentat principala afacere a familiei după ce, odată cu pierderea Cadrilaterului de către România, Gheorghe Barba şi copiii săi au fost nevoiţi să se mute la nord de Dunăre, trăind la Bucureşti, în cartierul Giuleşti, şi în judeţul Neamţ. Fabrica, împreună cu o moară mecanică pentru cereale, a fost pierdută la naţionalizările din 1948.
După 1940, Gheorghe Barba a avut şi un magazin de pantofi în comuna Bu deşti, localitate unde, în urma pă răsirii Cadrilaterului, s-au stabilit părinţii şi fratele său Nicolae.
AVERE
Inventarul de la mutarea din Cadrilater
La plecarea din Cadrilater, în septembrie 1940, când au completat tabelul cu situaţia po pulaţiei şi a gospodăriilor, Gheorghe şi Nicolae Barba au nu mărat tot ce-aveau: neveste, copii, case, bătături din faţa caselor, ogoare, vii, pomi fructiferi, animale, pluguri, grape, prăşitoare, maşini de porumb, vânturătoare, pătule, clăi şi, când au făcut totalul, le-au ieşit cele mai mari averi din comună. 1,65 milioane de lei avea Gheorghe, iar fratesău, Nicolae, cu 300.000 de lei mai puţin.
Cel mai mic membru al gospodăriei lui Gheorghe Barba era Margareta, avea doar 4 ani. O urmau Chiraţa - alintată "Cireşica" (6 ani), Valentin (7 ani), Mihai (8 ani), Nicu (12 ani), Lenuţa (14 ani), Costică (16 ani), Tache (18 ani) şi Vasile (22 de ani). Nicolae era mai sărac nu doar în pluguri, vânturătoare şi pătule, ci şi în copii. Avea şase, iar pe cel mare, de 29 de ani, urma să-l piardă puţin mai târziu, la Podu Iloaiei. Nimeni din Uzungi-Orman nu era mai bogat ca Gheorghe Barba, dar nici nu era altul mai dator ca el.
La Întreprinderile Mociorniţă făcuse un împrumut de 1,2 milioane de lei, iar de la Creditul Agricol Ipotecar Bucureşti împrumutase alţi 200.000 de lei.
NECLARITATE
Cât de bogaţi erau, în realitate, fraţii Gheorghe şi Nicolae Barba
Din documentele studiate de EVZ, reiese că moşiile fraţilor Barba, deţinute în indiviziune, au crescut constant, între 1928 şi 1935, cu terenuri cumpărate de la turcii care părăseau comuna.
De exemplu, în noiembrie 1928, Gheorghe Barba cumpăra de la Memet Chiazim o casă cu 4 încăperi plătind 5.000 de lei; în iulie 1935, achiziţiona, pentru el şi fratele lui, de la Haca Tair, Cambur Memet şi alţii, 4.000 mp de vie etc.
La plecarea din Cadrilater, Gheorghe Barba declara imobile şi în alte localităţi: o casă în Silistra (reşedinţa judeţului Durostor) şi alta în Turtucaia. Cel mai probabil, două magazine prin care desfăcea mărfurile aduse din Regat.
Contestaţii trimise la Ministerul Economiei
Cât de întinse au fost, cu adevărat, proprietăţile celor doi Barba e greu de spus. Documentele citate conţin multe inadvertenţe. În iulie 1942, ambii fraţi au contestat identificarea şi evaluarea imobilelor care le rămăseseră în Bulgaria, trimi ţând un memoriu către Ministerul Economiei Naţionale.
Numai că Nicolae Barba făcuse parte, nemijlocit, din comisia locală de identificare a bunurilor! Era primar, iar sem nătura lui apare în toate fişele de inventar a averilor familiilor strămutate. Contesta, practic, ceea ce el însuşi semnase!
Hristu Barba, unul dintre verii Margaretei Costea, fiu al lui Nicolae Barba, îşi aminteşte cum s-a metamorfozat moşia lui taică- său în anii comunismului din Bulgaria: "Când ne-am întors în locurile unde am trăit, după mulţi ani, am văzut că-n casele noastre bulgarii făcuseră sediu pentru primărie, farmacie, miliţie şi birouri pentru CAP".
REŢETA SUCCESULUI
Capul familiei Barba, Gheorghe, era alintat "Goga", avea talent de negustor şi iubea atât de mult viaţa încât nu se îndura să-şi ţină ochii închişi mai mult de trei ore pe noapte
Cu o putere de muncă neverosimilă, gata s-o ia oricând de la început şi, la senectute, dovedindu-le tuturor că nu se înşelaseră, era un longeviv, Gheorghe Barba, "Goga" pentru apropiaţi, a fost liantul acestei familii care, deşi a avut multe de înfruntat, nu s-a abătut de la destinaţie. Din cei nouă copii, doar doi, Tache şi Costică, nu au absolvit studii superioare. Vasile, Lenuţa şi Chiraţa au făcut Dreptul, iar Niculae, Mihai, Valentin şi Margareta au terminat ingineria.
Chiraţa Meghea povesteşte un dialog purtat într-o noapte între Goga Barba şi fratele ei cel mare, Vasile. Nu în orice noapte, ci în noaptea când le arsese din temelii fabrica de cherestea de la Bicaz. "Tată, a ars fabrica, tată!", a urlat Vasile la taică-său, prin telefon. Goga a tăcut un pic, cât să înţeleagă situaţia, apoi l-a întrebat pe băiat: "De-asta mă scoli tu pe mine din somn, să-mi spui că a ars fabrica?! Ea m-a făcut pe mine sau eu am făcut-o pe ea? Las’ să ardă, o ridicăm noi la loc!". Era de aşteptat ca Goga să se supere. Dormea numai trei ore pe noapte şi prefera ca-n orele alea trei să nu se-audă telefonul.
Talentele Mariei Palla
Multe vlăstare ale familiei Barba s-au născut cu nările mari şi nasul uşor zburătăcit. Judecând după câteva fotografii, soţia lui Gheorghe Barba, Maria Palla, a adus cartilagiul acesta bogat în familie. Cu nasul în vânt au venit pe lume Vasile, Mihai, Lenuţa, Margareta, trăsătura trecând prin sânge şi replicându-se şi în rândul nepoţilor. (Ionuţ Costea, directorul Eximbank, e amuzat că acest detaliu fizionomic nu a ocolit nici chipul său.)
În aromână, numele soţiei lui Gheorghe, Palla, înseamnă sabie. Maria Palla n-a fost în viaţa ei în vreo vizită, nu ştia să scrie şi să citească, era analfabetă, iar de vorbit, vorbea bine doar dialectul. Pe lângă nasul acesta, pe care l-a împrumutat în stânga şi-n dreapta, avea nişte ochi mici, sfredelitori, cu care, pironinduşi nurorile, le verifica fidelitatea.
Katharina, soţia fiului cel mare, Vasile, spune că, odată, întorcându-se acasă din Germania, a atras descinderea rapidă a Mariei Palla, care s-a uitat la ea stăruitor câteva secunde, înainte de a-şi linişti sufletul şi a concluziona că primului născut nu-i fuseseră puse coarne.
FAMILIE
Fiii şi fiicele lui Gheorghe Barba
- Vasile (n. 1918 - d. 2007) a predat discipline economice la facultăţile de Silvicultură şi Industria Lemnului din Braşov. A emigrat în Freibourg (Germania) în 1983, unde a înfiinţat Uniunea pentru Limba şi Cultura Aromână. A avut două fete.
- Tache (n. 1920 - d. ?) - absolvent de şcoală tehnică, a avut o fată şi un băiat.
- Costică (n. 1924 - d. 2006) - absolvent de şcoală tehnică, tată a doi băieţi. Unul dintre ei, Valentin Barba, este patronul complexului "Twin Towers Barba Center" din Pipera.
- Lenuţa (n. 1926 - d.1970) - absolventă a Facultăţii de Drept. A murit în cel mai grav accident aviatic petrecut vreodată pe Aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanţa. A avut două fiice.
- Nicolae (n. 1928) - absolvent al Facultăţii de Industria Lemnului din Braşov, a fost director de şcoală şi a deţinut părţi sociale la un SRL care aducea blue-jeanşii Pepe în România. Are o fiică şi un fiu, fostul portar al echipei Rapid Bucureşti, Ovidiu Pariscu Barba.
- Mihai (n. 1932) a lucrat în Consiliul de Stat al Planificării, unde l-a avut coleg pe Nicolae Văcăroiu. Are doi fii. Unul dintre ei, Octavian Vasile, este arhitect, partener de afaceri cu Mihaela Geoană şi autorul planului urbanistic pentru viitorul cel mai mare mall din Capitală: The Colosseum.
- Valentin (n. 1933) - absolvent al Facultăţii de Electromecanică din Craiova. A emigrat în SUA în 1981, împreună cu familia. Unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe, este director al uzinei Mefin Sinaia, poziţe ocupată în urma unei foarte controversate privatizări.
- Chiraţa (n. 1934) - absolventă a Facultăţii de Drept, preşedinta Uniunii Femeilor Aromâne de Pretutindeni. Are doi fii, patroni ai unei firme care importă maşini de lux în România.
- Margareta (n. 1936) - absolventă a Facultăţii de Industria Lemnului din Braşov. Are doi copii: Mihaela Geoană, soţia lui Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, şi Ionuţ Costea, actualul director al Eximbank.
HAZARD
Soacra lui Mircea Geoană şi legăturile cu industria lemnului
Înainte de 1989 şi în primii ani ai epocii postrevoluţionare, soacra lui Mircea Geoană şi-a datorat foarte buna poziţie socială industriei de mobilă.
Timp de 15 ani, soţul său, Ion Costea, a fost directorul fabricii Heliade, întreprindere din cadrul Gospodăriei de Partid, care furniza mobilier şi decoraţiuni interioare pentru toate unităţile de protocol ale Partidului Comunist Român.
Un foc izbucnit în anii 1930, altul decât cel pentru care Goga Barba a fost trezit din somn, a aşezat această familie pe orbita afacerilor cu lemnul.
Chiraţa Meghea povesteşte că industriaşul Mociorniţă l-a sfătuit pe tatăl ei să înfiinţeze fabrica de cherestea de la Bicaz după ce magnatului îi arsese întreprinderea care producea pantofi şi pe care a vrut să o reconstruiască folosind lemn cumpărat de la Barba.
Toţi băieţii familiei au lucrat la fabrica din Bicaz, iar cel mare, Vasile, a ajuns, în cele din urmă, să predea cursuri de economie la Facultatea de Industria Lemnului din Braşov. Aici i-a adus să studieze pe doi dintre fraţi: Nicolae şi Margareta.
La cursurile facultăţii din Braşov, Margareta l-a cunoscut pe Ion Costea, cu care s-a căsătorit. Acesta absolvise liceul tehnic de silvicultură din Periş. SERIAL EVZ „Evenimentul zilei” publică un serial dedicat Margaretei Costea, celebra soacră a președintelui Senatului României, Mircea Geoană. Până joi, veți avea ocazia să aflați amănunte despre originile aromâne ale Margaretei Costea, despre primele afaceri începute de tatăl său, Gheorghe Barba, despre ilustrul industriaș al perioadei interbelice care a botezat-o pe soacra lui Mircea Geoană, veți vedea fotografii cu adolescenta Margareta Costea și veți afla cum era caracterizată, mulți ani mai târziu, Margareta Costea de către Secția Cadre a Partidului Comunist Român. De asemenea, veți citi despre viața lui Vasile Barba, unul dintre frații soacrei lui Mircea Geoană, autor al unei controversate teorii legate de vorbirea și proveniența aromânilor. Serialul EVZ va aborda și aspecte neștiute din viețile și afacerile nepoților Margaretei Costea - de la un nonconformist portar de fotbal până la autorul planurilor de urbanism care au făcut loc, pe harta Capitalei, viitorului cel mai mare mall din România.