După ce, pe la începutul secolului al XX-lea, a bătut lumea în lung si în lat în tovărăşia unui prieten tot atât de năstruşnic, s-au înapoiat la Paris şi au deschis o prăvălioară cu rarităţi din celelalte continente.

„Marfa” o aduceau negrii, pieile roşii, galbenii care treceau prin Paris şi n-aveau bani. Negoţul lui Lagandin mergea prost. Într-o zi, un negru datornic, spre a se achita de datorie, aduse in prăvălioară un sac încărcat până la gură.

– Ce-ai acolo?

– Marfă…

– Ce marfă ?

– O sută optzeci de bucăţi de piele de şarpe…

– Ce dracu să facem cu pieile de şarpe?… zise Lagandin amicului.

Citește și Vinovatul pentru că suntem descălțați pe aeroporturi s-a autodenunțat

Şi cum se preumblau odată pe Rue de la Paix, strada cu vitrinele cele mai luxoase ale Parisului, zăriră un anunț pe o fereastră:

„Nu vindem sub 850 franci perechea de pantofi”.

– Am găsit! exclamă Legandin amicului. Acest negustor vinde

cu o metodă absurdă şi dacă n-a dat faliment, înseamnă că absurditatea lui a prins. Hai să-i vindem pieile de şarpe…

Intrară-n magazin. Cerură câteva perechi de pantofi, apoi rugară pe vânzător să cheme pe patron.

-Avem piei de şarpe…

– ?!..

-Nu voiţi să confecţionaţi nişte pantofi?…

Negustorul îi privi sever pe cei doi negustori de piei de şarpe şi convingându-se că sunt serioşi, primi propunerea. Fabrică deocamdată o singură pereche de pantofi de piele de şarpe, îi expuse în vitrină cu următoarea explicaţie:

Pantofi de şarpe sud-american autentic, cu declaraţia şi fotografia vânătorului de şerpi. PREŢUL: 1250 FRANCI.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric