Vinerea trecută, numele unui om a făcut ca Bursa cea mai mare din lume să crească în valoare cu sute de milioane de dolari într-o oră.
Într-o piaţă financiară care are nevoie de încredere ca de aer, acel nume a acţionat ca o mană cerească.
Într-o Românie aflată în prag de alegeri şi la începutul unei crize pe care nimeni nu o înţelege, genul acesta de credibilitate poate fi mai preţioasă decât întregul tezaur al Băncii Naţionale. Întrebarea este dacă avem români capabili să inspire acea încredere pe care restul lumii nu mai este dispus să ne-o acorde.
Episodul de vinerea trecută a venit odată cu vestea că preşedintele ales al Statelor Unite a decis cine va fi viitorul ministru de finanţe - cârmaciul Trezoreriei americane. Decizia lui Barack Obama de a-l alege pe Timothy Geithner a trezit Wall Streetul din somnolenţă şi depresie, iar indicii bursieri au crescut cu nu mai puţin de şase procente. Pe o Bursă în valoare de multe mii de miliarde, şase la sută, într-o oră, reprezintă un avans colosal. Iar cauza acestei explozii de entuziasm a fost, în esenţă, numele unui birocrat deloc charismatic - dl Geithner. Lipsa relativă de charismă a acestui domn merită menţionată deoarece România este atrasă de personalităţi puternice, cărora suntem adesea dispuşi să le trecem cu vederea alte scăpări: Ion Iliescu şi Traian Băsescu ar fi doar două exemple recente. Personajele respective nu au nimic în comun în afara unei anumite staturi în conştiinţa colectivă, statură menţinută în ciuda unor carenţe de caracter deloc neglijabile.
Se vede însă că nu de charismă au nevoie acum pieţele financiare, ci de competenţă. Iar reputaţia noului ministru de finanţe american este aproape înfricoşător de bună. Cârma economiei SUA va fi preluată de un om care a fost deja testat de mai multe crize financiare. Un om care cunoaşte intim culturile celor două ţări care deţin cei mai mulţi dolari americani (China şi Japonia), un om care, prin modul în care şi-a făcut datoria în fiecare post pe care la deţinut, inspiră un respect frate cu adulaţia chiar şi în rândul republicanilor înfrânţi de preşedintele-ales Barack Obama.
Criza financiară face ca România să aibă mult mai multe lucruri în comun cu SUA ca de obicei. Asemenea americanilor, ne aflăm într-un moment de cotitură. Avem nevoie nu doar de un guvern funcţional, ci de unul capabil să pună luptele politice deoparte, pentru a veni cu un plan coerent de guvernare, care să ia în calcule cele mai negre scenarii ale crizei. Avem nevoie de un guvern cu oameni credibili, pregătiţi să-şi înceapă mandatul imediat după votul de duminică. Bâlciul politic cu care neam obişnuit, generat de demagogi tociţi şi ideologii de carton, riscă altminteri să aibă un cost pe care nu ni-l putem permite. Din păcate, acest bâlci ne face să nu ştim dacă avem oameni care să inspire măcar o fracţiune din încrederea pe care pieţele financiare i-o acordă dlui Geithner. Ştim că avem personalităţi puternice, orgolii şi promisiuni. În perspectiva crizei, acestea nu contează însă deloc. În perspectiva crizei, sondajele momentului sunt irelevante, iar ceea ce va conta este ziua de după vot. Aşa cum am văzut-o în zilele de după intrarea în NATO şi după intrarea în EU, la acest capitol România nu are o tradiţie promiţătoare.
CITIŢI ŞI: