POSTELNICU: Petrolul, dolarii şi yankeii

Ce ne spune o maşină care circulă pe autostradă cu limita minimă legală de viteză şi în nici un caz nu o depăşeşte pe cea maximă, sau una care are toate geamurile deschise larg în ciuda zgomotului şi a căldurii înăbuşitoare?

Călătorind de la New York la Boston acum două zile, am întâlnit duzini de astfel de maşini. Oricât de banală ar părea observaţ ia de mai sus, ea este un semnal de alarmă care are şanse să fie auzit incomod de limpede în restul lumii. Este reflecţia unor schimbări ce încep să prindă formă în miezul culturii şi comportamentului societăţii americane.

Într-o ţară pentru care Consumul a devenit o religie, ajustările americanului de rând la realitatea galonului de benzină de 4 dolari sau mai mult sunt rezultatul direct al crizei ce a lovit economia SUA în ultimul an. Iar şoferii americani (adică majoritatea populaţiei) sunt doar una din categoriile sociale care au început să îşi ajusteze comportamentul şi să înveţe că viteza mică şi lipsa aerului condiţionat reduc consumul de combustibil. Preţul plătit acum de americani pentru carburanţi abia se apropie de nivelul cu care europenii s-au obişnuit de mult. Benzina a fost pentru americani suficient de ieftină (şi a fost ieftină suficient de mult timp) încât mulţi consideră scumpirea ei un sacrilegiu, o încălcare a unui drept inalienabil.

Implicaţiile ascensiunii fulminante a preţului petrolului sunt însă mult mai dramatice pentru economia SUA, şi nu numai. Benzina ieftină - combinată cu naivitatea că întodeauna va fi aşa - a produs o infrastructură dependentă de autovehicule. Sistemele de transport urban din SUA sunt foarte limitate (în comparaţie cu cele europene), căile ferate fiind abandonate în favoarea camioanelor. Din acest punct de vedere, simbioza dintre SUA şi transportul rutier nu are egal nicăieri în lume - milioane de americani sunt acum dependenţi de maşină pentru a putea ajunge de la A la B, lucru care, în contextul unui baril de 120 de dolari, va afecta radical comportamentul de consum al americanului de rând. Mai mult, el va influenţa toţi partenerii externi ai SUA, care nu vor mai importa cum au făcut-o până acum.

O altă valoare profund înrădăcinată în societatea americană este aceea de gratificare instantă: americanii nu mai economisesc niciun ban pentru „zile negre“, au carduri de credit prea multe care le permit să cumpere ce vor acum (de ce să aştepte să adune bani gheaţă?). Noţiunile de cumpătare şi sacrificiu sunt în mare parte absente din ADN-ul social american contemporan.

În tot acest context, şoferii care merg încet şi fără aer condiţionat reprezintă dovada unei mutaţii profund atipice în comportamentul cel mai primar al americanilor. Este ca şi cum am avea de-a face cu drogaţi care, după decenii întregi, îşi raţionează dozele nesiliţi de nimic altceva decât de preţul ridicat al drogului. E drept că unii „drogaţi“ recurg la mijloace disperate pentru a-şi satisface dependenţa: presa americană consemnează din ce în ce mai des incidente de furt de combustibil din rezervoarele vehiculelor parcate peste noapte.

Sunt şanse foarte mari ca alte astfel de mutaţii să urmeze, nu numai în SUA, ci şi în restul lumii. Prea mulţi analişti spun că petrolul va fi şi mai scump pentru ca să putem spera la întoarcerea la vremurile când acesta era doar 70 sau 80 de dolari barilul. Se adevereşte blestemul chinezesc: trăim în vremuri interesante.