George Tuță, candidatul PNL la Sector 1, îi dă un răspuns dur actualei primărițe. Îl reproducem integral: “Recent, într-o postare ușor agresivă pe Facebook-ul ce îi servește drept adăpost în fața realității, doamna Armand se referă la mine cu apelativul «amărât». Cum fac politică de aproape 20 de ani, vorbele de dulce mă cam lasă rece. Dar venind din partea unei “doamne” se impune să fim politicoși, să nu stăm cu mâinile în buzunare și să răspundem cuviincios.
Și să ne dăm seama că asta este credința adâncă ce îi otrăvește și sufletul și mintea. Oricine devoalează faptul că împărăteasa e goală devine automat un amărât. Cu amărâții nu ai dialog, ei sunt undeva jos, destinați doar ca să îți glorifice măreția, să îți admire grația și să fie supuși loiali. Amărâții nu trebuie să ridice ochii, darămite glasul. Mă rog, așa s-o vedea împărțirea când te naști în colonii cu istoric de sclavie. Când te naști în Severin, pe malul Dunării și visul e să ajungi la București, așteptările sunt ceva mai mari. Dar și dezamăgirile, atunci când descoperi Capitala Capitalei distrusă de o impostoare cu aere aristocratice care a redus cel mai bogat sector la nivelul unui târg cu tramvaie.
Doamna Armand nu reușește însă să folosească sau să înțeleagă corect cuvintele limbii române. În dicționarul explicativ, amărât are ca sensuri principale mâhnit, necăjit, supărat, trist. Fără să vrea, impolitețea doamnei Armand față de un bărbat pe care nu îl cunoaște naște un adevăr pe care îl repet public de la începutul campaniei. Da, sunt și mâhnit, și necăjit, și supărat din cauza incompetenței și aroganței doamnei Armand. Din cauza modului țâfnos de a refuza dialogul, de a nu înțelege cum funcționează o administrație, de a recurge la istericale în lipsă de argumente.
Porumbelul lingvistic al doamnei Armand denotă modul în care îi definește pe ceilalți: pe cetățeni, pe parteneri, pe contracandidați. Niște amărâți. Și mai denotă, în adâncime, faptul că este incapabilă să înțeleagă democrația bazată pe respect.
Doamna Armand se arată mai feudală decât un fanariot și mai intolerantă decât un sergent sovietic. Doamna Armand este această Marie Antoinette înaltă, care, auzind că poporul nu are pâine, îl îndeamnă candid să mănânce cozonac.
În loc să explice cum a devenit inculpată într-un dosar de corupție, doamna preferă să reducă lumea după propria viziune asupra dreptății. Corectitudinea e bună doar dacă se aplică plebei, nicidecum domniei sale.
Nu înțelege că amărâții, oricare ar fi definiția superficială care îi vine în minte, sunt chiar cei care astăzi se simt abandonați. Iar domnia sa este direct responsabilă de amărăciunea fiecăruia dintre ei.
Pe 9 iunie, victoria va fi cu atât mai importantă. Prin votul dumneavoastră, în Sectorul 1 vor fi abolite fasoanele de boieroaică și noțiunea de amărât.”