Ca si lui Albert Camus, Julio Iglesias, Niels Bohr sau Papei Ioan Paul al II-lea, celebrului revolutionar i-a placut sa stea intre buturi. VIDEO
Trei personalitati notabile ale secolului trecut, filosoful si scriitorul Albert Camus, revolutionarul comunist Ernesto Che Guevara si Papa Ioan Paul al II-lea au impartasit aceeasi pasiune: fotbalul.
Ernesto Rafael Guevara de la Serna, cunoscut si sub numele de Che Guevara sau "El Che", a fost un revolutionar de stanga, lider al regimului comunist cubanez si insurgent sud-american, comandant al unor trupe de gherila.
Nascut in Argentina, la 14 iunie 1928, in localitatea Rosario del Fe, Ernesto a fost cel mai mare copil al unei familii bogate. Desi bolnav de astm, Guevara a facut dintotdeauna sport. In primii ani de liceu a jucat rugby, pentru ca apoi sa se reorienteze, din cauza bolii, catre pasiunea de capatai a oricarui argentinian: fotbalul. A fost portarul echipei si a participat la diverse competitii in toate colturile Argentinei.
"El Comandante" si penalty-ul care a facut istorie
Chinuit de astm, Guevara s-a ambitionat sa ajunga medic. Si-a luat diploma de doctor in 1953, dar intre timp calatorise in intreaga America Latina. Descoperind saracia extrema din Chile, Peru sau Columbia, Guevara si-a schimbat viata.
A devenit un luptator pentru cauza socialista. Insurgentul argentinian a capatat supranumele de "Che". In 1955 l-a cunoscut pe Fidel Castro si s-a alaturat revolutiei cubaneze.
Aventurile sale s-au terminat in Bolivia, in octombrie 1967, cand grupul sau de luptatori a fost capturat, iar "El Comandante" - asasinat. Biografia sumara a acestui luptator a omis adesea un aspect: dragostea lui Che pentru sportul cu balonul-rotund.
""Am aparat un penalty care o sa faca istorie in Leticia", povestea intr-o scrisoare din Columbia un tanar argentinian. Se numea Ernesto Guevara si inca nu devenise Che.
In 1952 umbla in cautarea norocului pe drumurile Americii. Pe malurile Amazonului, in Leticia, a fost si antrenorul unei echipe de fotbal", noteaza Eduardo Galeano, celebru jurnalist uruguayan, in cartea "Fotbalul, lumini si umbre".
Guevara a avut si un idol: Adolfo Pedernera, un atacant de legenda al celor de la River Plate. "Che" avea obiceiul ca, in onoarea lui Pedernera, sa-si porecleasca "Pedernarita" tovarasii de lupta din America.
PATIMILE UNUI FILOSOF
Camus n-avea voie sa alerge
Albert Camus s-a nascut pe 7 noiembrie 1913, in Mondovi, un tinut sarac al Algeriei. Parintii sai s-au stabilit aici in 1871, dupa razboiul franco-prusac. Albert era al doilea fiu al sotilor Camus. Tatal sau, un taran francez, a murit pe front in Primul Razboi Mondial.
Mama sa, de origine spaniola, analfabeta si extrem de saraca, a trebuit sa se stabileasca in Alger, unde a spalat rufe in familiile bogatilor.
Cariera de portar a lui Camus incepe pe strazile prafuite din Alger si se termina brusc, cand, student fiind, ii apar primele semne ale unei boli care ii va provoca suferinte mereu: tuberculoza.
Camus, perfectionist prin excelenta, n-a fost un "goalkeeper" mediocru. Dimpotriva, ca portar in echipa liceului si, mai tarziu, in cea a Universitatii din Alger, a cunoscut pentru prima data gloria. "Fotbalul mi-a intermediat primele experiente glorioase", avea sa marturiseasca peste ani.
Copil fiind, viitorului filosof existentialist i-ar fi placut sa joace "in fata", sa alerge, numai ca nu-si permitea sa-si toceasca incaltarile. Asa ca a trebuit sa ramana intre buturi.
"In 1930, Albert Camus era Sfantul Petru care pazea poarta echipei de fotbal a Universitatii din Alger. Se obisnuise de mic copil sa joace pe postul acesta, care consuma cel mai putin pantofii. Provenit dintr-o familie saraca, Albert Camus nu-si putea permite luxul de a alerga pe terenul de joc: in fiecare seara, bunica ii controla talpile si, daca le vedea roase, ii tragea o mama de bataie", povesteste Eduardo Galeano in acelasi volum "Fotbalul, lumini si umbre".
Camus n-a facut cariera in fotbal. A scris insa "Ciuma", "Strainul" si "Primul om". Francezul a primit Premiul Nobel pentru literatura (1957) si a murit trei ani mai tarziu, intr-un stupid accident rutier.
"Sunt un om mediu, toata viata am simtit nevoia sa apar valorile medii, ale oamenilor simpli, saraci", obisnuia sa se caracterizeze Camus, care a fost, pentru scurta vreme, inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, membru al Partidului Comunist Francez.
Fotbal si religie
Papa Ioan Paul al II-lea, alias Lolek
Karol Wojtyla, viitorul Papa Ioan Paul al II-lea, s-a nascut pe 18 mai 1920, la Wadowice (Polonia), intr-o familie modesta. La noua ani, Karol, fiul unui ofiter, si-a pierdut mama.
Dupa absolvirea liceului "Marcin Wadowita" s-a inscris, in anul 1938, la cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii Jagielloniene din Cracovia. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si al ocupatiei naziste a Poloniei, Universitatea a fost inchisa si Karol Wojtyla a fost nevoit sa munceasca intr-o fabrica de produse chimice. In 1948 a intrat in randul clerului, iar in 1978 a devenit Papa.
In acelasi an, Liverpool a castigat Cupa Campionilor Europeni si lumea a aflat ca Suveranul Pontif avea un hobby: fotbalul. Obisnuia sa anuleze unele intalniri pentru a-i urmari, la televizor, pe "cormorani".
Pe cand era un pusti in Wadowice, Karol nu iesea din poarta. I se spunea Lolek. Cel mai bun prieten al sau, Jerzy Kluger, baiatul doctorului evreu Kluger, isi aducea aminte ca Lolek era magnific, zburand din bara in bara.
"Se jucau meciuri intre evrei si catolici, Lolek intra de multe ori in poarta la noi, la evrei, pentru ca eram mai putini", a povestit peste ani Kluger. Papa nu s-a dezis niciodata de pasiunea sa pentru fotbal si Liverpool. I-a primit in audiente, printre altii, pe Ronaldo, Buffon si Ancelotti, pe jucatorii din nationala Poloniei si din cea a Italiei. In aprilie 2005 a plecat in cer.
La moartea Papei, in Piata "San Pietro" din Vatican s-au strans peste 100.000 de oameni care i-au scandat numele precum unui fotbalist celebru: "Gio-va-nniiii Pa-olooo, Gio-va-nniiii Pa-olooo!". O luna mai tarziu, Liverpool a luat iar Cupa Campionilor Europeni. Botezata, intre timp, Champions League.
A fost la capatul unui meci de infarct cu AC Milan, in care italienii au condus cu 3-0. Liverpool a egalat, ca prin minune, intr-o singura repriza. Si s-a impus la penalty-uri. Portarul "cormoranilor", polonezul Jerzy Dudek, a povestit ca a simtit o mana in plus in acea seara de mai. O mana de portar adevarat.