Eșecul societății românești a fost posibil datorită acestei relații de tip victimă-călău care leagă poporul kamikaze de Statul mafiot. Se disprețuiesc, dar merg mai departe. Și întotdeauna adepții teoriei ”poporul suveran care nu greșește” deplâng faptul că unii își permit să se lege de poporul suveran. Poporul se pretinde demn în nefericirea lui, stă deoparte și privește circul politic de parcă nu ar avea nicio legătură cu bâlciul. În timp ce poporul privește contemplativ, dar dezamăgit, măcar atâta să facă și el – să fie dezamăgit, Statul mafiot, cu fiecare guvernare, a mai pus o cărămidă la fortăreața construită cu râvnă pentru a-i apăra pe politicieni de Justiție, dar și de gloata care întinde mână să primească ceva. Și primește întotdeauna promisiuni cu sacul. La fiecare ciclu electoral, poporul suveran pune ștampila pe politicienii corupți și îi trimite la furat. Dosarul Microsoft, dar și ERDS, ar putea fi, pentru clasa politică, precum detonarea unei bombe în mijlocul fortăreței. Dacă ar fi doar legat de ograda națională, afacerea ar fi fost îngropată demult, ca atâtea altele.
Ancheta însă pornită de peste Ocean nu mai poate fi oprită. E ca un bulgăre de zăpadă care nu va ierta nici un partid. Noroc totuși cu poporul kamikaze, refractar la gândirea abstractă, aia despre Statul de Drept la care strâmbă de nas, deși sub nasul lui senatorii își iau vacanță pentru a-și proteja interesele mafiote în afacerea Microsoft, sau PSD își votează rectificarea prin care folosește bugetul de stat pentru campania electorală, și cu toate acestea candidatul partidului cel mai corupt, de la butoane, e primul stătătoriu în sondaje. Poporul suveran îl pune moț pe Dottore în fruntea oricărui sondaj de opinie. Corupția e liantul care leagă poporul kamikaze de Statul mafiot. Și unii și alții se gudură, când e cazul, pentru a primi ceva. Priviți în jur și o să vedeți mica corupție cum se lăfăie în toate.
Perfect disonant cognitiv, poporul stă în fața televizorului și îi înjură pe toți și declamă că el, curat și suveran, nu va merge să voteze pentru că toți sunt corupți. Asta până când iese pe ușa casei lui și acționează în filmul micii lui corupții începând de la farmacie până la toate serviciile unde vrea să își rezolve tot, peste rând, cât mai repede, până la școala unde se duce peste profesor ademenindu-l cu bani și cadouri pentru a-i trece loaza care trebuie să aibă nu doar liceu, ci și diplomă de facultate. Gândirea asta care mafiotizează tot vine din fostul regim, din istoria mereu defazată, e impregnată în mentalitate, în gesturi, în orizontul de așteptare, în felul în care românul își trasează coordonatele vieții de zi cu zi, vine din vremea în care șpaga era forma prin care lucrurile se relaxau într-un regim care nu oferea foarte multe. ”Dacă nu curge, pică”, ”Mie ce îmi iese la treaba asta?”, ”Mă bag, dar nu degeaba” , ”Pui puțin pielea-n băț, dar după aia stai ca belferu”, astea sunt principiile care străbat ca firul roșu mentalitatea românului de la un capăt la altul al țării ăsteia obosită de teatrul pe care îl face pentru Europa.
Poporul kamikaze s-ar detona oriunde dacă prin asta ar putea să nu schimbe ordinea lucrurilor. Conu Iancu a știut el că poporul e refractar la schimbare, că ține cu dinții de rânduielile astea cu șpaga, cu furatul, cu ipocrizia, cu duplicitatea, cu politica micului interes, treaba de ochii lumii, de a lui lasă că merge și așa, cu fascinația și respectul pe care îl au pentru politicienii/dregătorii șmecheri și corupți care se ”rezolvă” în viață/pe viață prin furt din banul public. Banul public e privit ca fiind al nimănui, o comoară în mijlocului drumului pe care dacă nu ți-o însușești ești prost. Radiografia asta care poate părea odioasă cetățenilor care flutură românismul roz-bonbon, dar radiografia asta e turnesolul. Puneți în oglindă marea corupție cum ni se arată astăzi în rechizitoriile DNA privitoare la afacerea Microsoft, care dezvăluie încrengăturile fabuloase dintre toate guvernările, dintre politicienii din tabere diferite dar legați de mită/șpagă/comision/peșches/parte și mica corupție pe care o vedem în jurul nostru, mica și banala corupție cu pachetul de cafea, ciocolata, 50 RON, 100 RON, căciulirea pentru orice, examenele furate și copiate, obsesia aranjamentelor pentru te miri ce. Corupția, mică și mare, e turnesolul, e radiografia neputinței noastre de a ne dezvolta/evolua ca țară.
Poporul kamikaze nu e deranjat de marea corupție, doar așa stă ca babele pe banca din fața porții și se minunează de cât de corupți sunt politicienii și spun ”Tulai Doamne, au furat ăștia cu tonele, dar nouă nu ne-ar da ceva din ce au furat!?”. Poporul kamikaze vrea parte din marele furt, el participă la marele furt prin faptul că îi trimite acolo la butoane pe politicienii care îi fraieresc și le dau doar promisiuni. Poporul kamikaze s-a sacrificat pentru Marea Corupție, a lăsat-o să se dezvolte ca un cancer care s-a întins peste tot, i-a lăsat pe politicieni să își facă de cap, să captureze tot. Simbioza dintre poporul kamikaze și Statul mafiot e perfectă. Poporul kamikaze e Statul mafiot și invers.
Marea Corupție e uterul. Sunt cu toții acolo, în uterul Marii Corupții, de la politicieni, la funcționarii publici de la orice palier, de jos până sus, toată administrația locală și centrală, acolo sunt profesori șpăgari, medicii care îi lasă pe nenorociți să moară în sălile mizerabile de așteptare în spitalele care arată ca după război, îi lasă să crape pe paturile metalice cu vopseaua scorojită, cu așternuturile cârpite și vechi, pentru că nu au plicul de rigoare, funcționarii și șefii lor care nu colectează datoriile marilor afaceriști și se duc peste nenorociții cu mici afaceri doar ca să facă numărul controalelor, acolo sunt toții cei care închid ochii la toate infracțiunile, mici sau mari, și care se desfășoară sub ochii lor, acolo sunt profesorii care se duc cu silă în sala de clasă, cărora nu le pasă de cum modelează mințile celor care stau în bănci ca și miei la tăiere, pentru că Sistemul e hotărât să niveleze mințile, să scoată visele și idealurile din programa școală, din capul tuturor. În uterul Marii Corupții microbul dă tuturor o stare de transă, un fel de orbire, de plăcere bolnavă a mizeriei umane care impregnează țara asta precum cancerul în ultima fază. Poporul kamikaze și-a detonat toate visele și idealurile pentru care a ieșit în stradă în Decembrie 1989.