Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pentru cele mai importante evenimente ale săptămânii
Doi tineri lideri politici și-au făcut intrarea impetuos în marea politică europeană. Amândoi de stânga, amândoi cu stângul. În 2012, Victor Ponta organiza un referendum „cu cântec” pentru a pune justiția sub control, călcând cinic peste statul de drept. A fost adus la ordine relativ repede de liderii europeni și, din câte se pare, a avut două linii roșii pe care nu le-a mai călcat: stabilitatea macro-economică și independența justiției. Al doilea, Alexis Tsipras, venit pe culoarul de extremă stângă, le cere grecilor să respingă, plebiscitar, așa-zisele „măsuri de austeritate”, în realitate, un set de reforme instituționale menite să crească încrederea partenerilor că țara sa poate restitui banii împrumutați. Grecii i-au oferit lui Tsipras acel „OXI” ce i-ar fi consolidat, chipurile, poziția în negociere. Ultimele zile arată că, de fapt, i-au slăbit considerabil această poziție. Cum poți să prezinți creditorilor „lista” atât de mult cerută, când poporul tocmai a spus că refuză orice asemenea listă?
FOTO: Victor Ponta va rămâne de facto șeful PSD FOTO: NICU DÎRDÎIAC
Ne puteți urmări și pe Google News
Merkel s-a jucat cu „OXI”
Ponta a primit în 2012 o listă de la Bruxelles și s-a cumințit, Tsipras s-a dus, și el cuminte, cu o listă la Bruxelles și se confruntă cu un val de scepticism din partea partenerilor europeni. Greu de spus ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise. Cert e că referendumul grec a crescut și mai mult dubiile maimarilor din finanțele europene dacă Grecia poate fi un serios membru al Zonei Euro sau doar un profitor lamentabil. Principalii donatori se temeau că ar urma o nouă 
păcăleală „a la grecque” și atunci s-au gândit, pe românește, „boală lungă, moarte sigură”. De aceea, Merkel și compania au impus condiții și mai drastice pentru eleni ca să înțeleagă, pe englezește, că „we mean business”. Rămâne de văzut dacă Tsipras va reuși să țină lucrurile sub control la Atena.
Problema însă nu e nici pe departe domesticirea lui Tsipras. Sigur, corecțiile aplicate cu mijloace financiare populismului se pot dovedi eficiente într-o Europă în care câștigă tot mai mult teren Zeița Scepticismului. Ponta a simțit pe pielea lui în vara lui 2012 ce înseamnă suspendarea fondurilor europene. Adevărul e că nici Zona Euro nuși prea permite un GREXIT, în ciuda blufului unor lideri, înaintea negocierilor, nu de alta, dar piețele, oricât de răbdătoare au fost în ultimele săptămâni, așteptând o salvare politică, ar reacționa mult mai nervos. Ce valoare mai are o monedă, din care orice datornic se poate retrage atunci când devine dificil să dea banii înapoi? Nu cumva e un îndemn și pentru alte țări sudice?
Ponta sună retragerea
Între timp, celălalt tânăr de stânga, de la București, pare că își pregătește o retragere în trepte, cum s-a anticipat odată cu plecarea intempestivă la Istanbul. Suspiciunile strategicului dat îndărăt, folosind ca pretext genunchiul, se confirmă azi când Ponta anunță că nu va mai fi liderul de jure al PSD. Un timp însă va fi de facto. Căci banii pentru primării și consilii județene nu sunt la Rovana Plumb și nici la Dragnea, ci tot în pixul alter ego-ului guvernamental al lui Victor Ponta. Trucul pare simplu de deslușit. În toamnă, PSD va organiza Congresul partidului. Ponta promite să nu mai candideze la șefia formațiunii, câtă vreme nuși rezolva problemele juridice. Cum e puțin probabil să și le rezolve, e evident că Congresul PSD este unul de succesiune. Favorita sa, Rovana Plumb, nu are forța să câștige de una singură competiția, fapt pentru care Ponta trebuie să mai rămână premier atât cât să-i ofere acesteia sprijin din poziția celui care ține în mână pâinea și cuțitul. Pentru ca acest scenariu să meargă uns, Ponta va trebui să excludă de pe acum o eventuală retragere de pe redutele executive. Dar pesediștii mai perspicace, gen Dragnea, vor fi citit deja planul ex-liderului, așa încât contestă deja interimatul Rovanei Plumb. Părăsind jilțul de premier, destul de probabil, Ponta va trimite PSD în opoziție, iar asta înseamnă o binefacere politică, chiar dacă puțini o vor vedea astfel la momentul respectiv.
Mai mulți bani pentru demnitari
Un scandal tipic dâmbovițean se mai consumă la București, când Ponta, Iohannis, Oprea și Mihalache devin protagoniștii cunoscutului joc „n-am fost eu, alălalt a fost”. Speriați de reacția publică negativă la măririle indecente de salarii pentru demnitari, rând pe rând, „conspiratorii” au dezertat. Mai întâi PSD a aruncat-o pe Iohannis și Oprea, apoi Iohannis pe Ponta, iar, în final, Ponta a tranșat-o, corect: mărirea salariilor demnitarilor odată cu grila de creșteri pentru toți bugetarii. Fie vorba între noi, așa ar fi fost firesc de la bun început. Problema creșterii salariilor pentru înaltele dregătorii înseamnă niște ordine de mărime ale decenței raportat la medie, iar pentru asta trebuie să ai în fața toată ierar hia salarizării la stat. În replică la amânarea lui Ponta, Iohannis trimite în Parlament „pensiile nesimțite” ale aleșilor poporului, o altă manifestare a indecenței oamenilor care conduc țara unde majoritatea pensionarilor (de azi și de mâine) primește atât cât a contribuit.
Recomandările noastre
