Ministrul polonez de Justiție, Zbigniew Ziobro, a declarat într-o conferință de presă că țara sa se va retrage din respectivul tratat, al cărui nume este înșelător: „Convenția privind prevenția și lupta împotriva violenței la adresa femeilor și a violenței domestice”.

În timp ce protestatarii de stânga din Polonia susțin că gestul guvernului are drept scop legitimarea violenței fizice împotriva femeilor, Ziobro a afirmat că tratatul periclitează drepturile părinților prin obligativitatea ca politici sociale de extremă stânga să le fie prezentate și promovate copiilor în școli.

Ministrul adjunct al Justiției, Michal Wojcik, a declarat la rândul lui că dispozițiile Convenției se bazează pe o ideologie care prejudiciază „familia, căsătoria” și a adăugat că „căsătoria este între un bărbat și o femeie și nu vreun al treilea, al patrulea sau al cincilea sex”.

Guvernul de la Varșovia a atras atenția asupra prevederilor din Convenție care susțin că violența domestică este rezultatul stereotipiei de gen. „…Violența împotriva femeilor nu își are cauza doar în alcoolism sau anumite patologii (…) ci și în problemele legate de o percepție stereotipală asupra genului”, spune Dr. Dorota Pudzianoswska de la Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului, sponsorizată de George Soros.

Profesorul de drept de la Universitatea din Swansea, Andrew Tettenborn, susține în schimb că acordul de la Istanbul nu face nimic pentru a proteja femeile de violența domestică. În schimb, afirmă profesorul, citat de Breitbart, Convenția impune ca întreaga societate să fie dezmembrată și construită din nou în jurul ideii că stereotipele privind genul sunt cauzele agresiunilor fizice la adresa femeilor.

În conformitate cu Articolul 12 din Convenția de la Istanbul (semnată și de România, în 2014, prin ministrul Muncii, Rovana Plumb – n.r.) guvernele care semnează documentul „trebuie să ia măsurile necesare pentru a promova schimbări în modelele sociale și culturale de comportament ale femeilor și bărbaților cu scopul de a eradica prejudecățile, obiceiurile, tradițiile și orice alte practici bazate pe ideea de inferioritate a femeilor sau pe rolurile atribuite în mod stereotip femeilor și bărbaților”.

Întrebându-se dacă cetățenii de rând din țările ale căror guverne au semnat Convenția de la Istanbul „realizează că liderii lor și-au pus semnătura pentru o mini-Revoluție Culturală”, Tettenborn notează că este vorba de „ceva mai mult decât un puseu de totalitarism” în acest tratat.

În publicația The Critic, el scrie:

„Convenția obligă guvernul să intervină masiv în educație și, între altele, să se bazeze pe presă. Se pune întrebarea dacă partizanii sinceri și bine intenționați ai ratificării au studiat mai îndeaproape articolul 14.

„În virtutea acestuia, la toate nivelurile de învățământ, de la școala primară la universitate, guvernele trebuie «să ia măsuri pentru includerea de materiale pedagogice privind chestiuni precum egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen fără stereotipuri, respectul reciproc, rezolvarea non violentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența bazată pe gen împotriva femeilor…».

„Această prevedere a instaurării obligatorii a unei poziții profund ideologice ar trebui să îngrijoreze pe oricine se preocupă de dreptul părinților de a-și educa copiii conform proriilor credințe, fără a mai vorbi despre capacitatea comunităților de a înființa școli pentru a-i educa pe copii în limitele rezonabile ale normelor lor.

„Partea a doua a aceluiași articol este la fel de alarmantă. Toate acestea trebuie promovate de către guvern nu doar prin educație ci și, printre altele, prin presă; altfel zis, guvernele trebuie să exercite presiuni asupra ziarelor și televiziunilor pentru a urma o anumită linie ideologică.

„Implicațiile legate de libertatea de exprimare pot fi sesizate de oricine.”

Președintele conservator al Poloniei, Andrzej Duda (foto), a fost reales la începutul acestei luni, după ce a promis să „apere copiii de ideologia LGBT” în școli și de a proteja interesele familiei și instituției căsătoriei.

La începutul acestui an, Breitnart a relatat că Ungaria a prezentat o declarație cu motivele pentru care refuză să semneze Convenția de la Istanbul, și care în mare sunt aceleași pentru care Polonia dorește acum să se retragă din acest acord.

Printre ele, afirmă Budapesta, se numără prevederea că genul este un „construct social” și prevederile de a „oferi azi pe bază de gen”.