Un profesor din "garda nouă" de la SNSPA îi sfătuieşte pe viitorii studenţi să se gândească bine înainte de a alege o facultate.
Nicolae Toderaş este asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative şi totodată coordonator al Centrului de Consiliere şi Orientare Profesională şi foarte pasionat de ceea ce face. Nu întâmplător studenţii săi l-au nominalizat pentru titlul de Profesor Bologna.
Crede că studenţii îl plac fiindcă ştie să comunice cu ei, e perseverent, nu foloseşte metodele clasice de evaluare. Şi îi dai dreptate, văzând cât de serios vorbeşte despre munca sa. Ce-ţi trebuie ca să fii student la SNSPA, ce job ţi s-ar potrivi după ce absolvi şi ce îi face pe speciali pe cei de la această universitate, Nicolae Toderaş povesteşte într-un interviu pentru EVZ.
O facultate ieşită din comun
La ce ar trebui să se aştepte un absolvent de liceu care se hotărăşte să vină la Facultatea de Ştiinţe politice de la SNSPA? Nicolae Toderaş: În primul rând, acest absolvent trebuie să se gândească ce vrea să facă. Dacă vrea să se facă politician, mai bine să intre într-un partid politic şi să se facă politician. Facultatea de Ştiinţe Politice nu produce politicieni, ci specialişti în analiza vieţii politice şi crearea de strategii pentru diverşi actori politici, inclusiv produce persoane care să gândească strategic şi în timp privind dezvoltarea economică şi socială sau culturală a României. (...)
Există o concurenţă destul de mare mai ales în primii doi ani în care cei mai buni studenţi sunt în realitate implicaţi şi în anumite contexte extracurriculare, atunci dobândesc foarte multe competenţe din afară şi ei trebuie să ştie să le valideze în interiorul academic. (...) A sta în bibliotecă şi a te duce doar la cursuri, a sta la seminarii şi a-ţi face temele nu reprezintă întregul proces educaţional.
De ce există această groapă discrepanţă între a fi absolvent de ştiinţe politice şi a fi politician? În primul rând, mediul politic înseamnă absorbţia anumitor persoane care vin din diverse medii: inginerie, comunicare, medicină, orice altceva şi e şi firesc. Politica este un mediu care poate să cuprindă orice persoană cu orice pregătire. În schimb, în domeniul analizei politice nu pot fi implicate alte persoane decât cele care au facut un program de studii, nu neapărat de licenţă, de master, de doctorat, dar neapărat în domeniu.
E cu totul altceva să studiezi viaţa politică, îţi trebuie diverse competenţe, meodologice, de interpretare, ce ţin de relaţionare interpersonală, de sitneză, astfel încât să poţi să interpretezi mediul social. Vorbim de domenii diferite. Pregătirea pentru piaţa muncii, din facultate
Este studenţia la SNSPA diferită de cea a altor universităţi? Eu în utlimii ani am am vizitat mai multe universităţi din ţară şi nu numai şi pot să confirm că SNSPA are într-adevăr un farmec special, aparte. Este o universitate mică, zic eu de nişă, şi în cazul acesta şi studenţii sunt de o altă natură. Iniţial, când am venit eu în anii 2000 era o universitate de elită, o universitate care încearcă să formeze viitorul leadership al României şi bineînţeles, această misiune cumva ancora studenţii într-un anumit comportament. (...)
Angajatorii ne spun că un student la SNSPA se deoasebeşte faţă de un student de ştiinţe politice sau comunicare din altă parte pentru că, în primul rând, noi ne axăm pe necesităţile de formare a pieţei muncii. Chit că avem tot felul de materii teoretice, care cică nu au nicio relevanţă pe piaţa muncii, în realitate ele au relevanţă pentru că au foarte multe referinţe referitoare la procesele politice din România, care facilitează ancorarea studenţilor în procesul de muncă.
SNSPA TE FACE MARE
De la analişti, la manageri de proiect
După ce termină facultatea, spre ce se pot îndrepta pe piaţa muncii? După licenţă, aşa cum este considerat, la acest moment, studenţii nu prea pot să se afirme pe piaţa muncii, competenţele pe care le deţin ei sunt mult mai generale decât o competenţă pe un anumit subiect.
Vorbim astfel de programe de master. La noi, masteratul nu este încă considerat ca fiind complementar programului de licenţă, este mai degrabă considerat a fi, şi nu mă refer doar la SNSPA. Masteratul de obicei repetă nivelul de licenţă, aceeaşi materie, sunt şi aceiaşi profesori şi cei de la master vin şi critică şi spun că "mai bine nu dădeam la acest program de master, ci la altul, fiindcă fac acelaşi curs ca în anul întâi sau doi şi la master nu fac nimic".
Aceasta este o problemă a învăţământului superior din România, este valabil şi pentru SNSPA, trebuie să recunoaştem acest lucru. Dar dacă vorbim de adaptabilitatea la piaţa muncii, atunci neapărat trebuie să vorbim şi despre programe de master pentru că ele sutn cele care definesc această adaptabilitate.
Studiile de licenţă, din cauza faptului că sunt generaliste, nu face decât să te arunce pe piaţa forţei de muncă şi ulterior să te specializezi. Masterul te ajută să te specializezi şi în funcţie de specializare să-ţi identifici nişa. Ori, în acest caz SNSPA oferă programe inovative de master.
De exemplu, în acest an Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA oferă două noi programe de master. Unul dintre aceste programe se referă la o nişă destul de solicitată şi anume la Evaluarea Programelor şi Politicilor Publice. Acest master este primul şi unicul program de acest fel din România.
Necesarul de evaluatori devine din ce în ce mai stringent, iar instituţiile specializate ce implementează diverse politici publice practic nu vor mai putea activa în mod eficient daca nu vor angaja evaluatori specializaţi în domeniul politicilor aferente, aşa cum precizează reglementările UE. În acest caz, putem vorbi despre o absorbţie a absolvenţilor de sută la sută pentru acele poziţii care au legătura cu evaluarea programelor şi politicilor publice.
Concret, care sunt meseriile spre care se pot îndrepta absolvenţii de Ştiinţe Politice? Meseriile clasice ar fi analişti politici, comentatori politici, tot ceea ce înseamnă analiza politicilor publice la nivel de primării sau ONG-uri teritoriale sau centrale, lideri care activează în câmpul societăţii civile, management de proiect, există o plajă destul de largă de specializări. CV DE PROFESOR
Cele patru reguli ale predării riguroase
Competenţe didactice în studiile europene, politici publice, managementul proiectelor şi educaţie civică, la care se adaugă activitatea de cercetare şi studii doctorale, plus studii şi analize politice, toate sunt cuprinse în CV-ul impresionant al lui Nicolae Toderaş. Ceea ce îl face însă să fie unul dintre cei mai iubiţi profesori nu este scris în CV. Tânărul profesor ştie prea bine care sunt punctele sale tari, patru la număr. Comunicarea stă pe primul loc.
1. COMUNICARE. "De multe ori această comunicare nu trebuie identificată ca un panaceu al soluţionării tuturor diferenţelor de statut, ci mai degrabă ca un prilej de a intra în problematica pe care fiecare student în parte reuşeşte să o dezvolte şi a-l îndruma în aprofundarea acestei arii de inters", crede dascălul.
2. PERSEVERENȚA. Pe locul doi stă perseverenţa, iar medalia de bronz o primeşte metodele sale inedite de evaluare.
3. METODELE INEDITE DE EVALUARE. "Nu pun neapărat note, notele sunt rezultatul final, ci sistem de puncte, de echivalări şi în cazul acesta încerc să impac concurenţa cu fundamentarea academică", explică Nicolae Toderaş.
4. VOLUNTARIAT. Al patrulea punct care crede că le place studenţilor săi este faptul că îi încurajează să facă şi voluntariat în cadrul ONG-urilor de profil.