Au mai rămas puține zile până când românii vor vota noua garnitură a deputaților care merg la Bruxelles. A fost o campanie atipică, rar s-au auzit politicieni care să discute cu electoratul despre temele acestor alegeri. Dar a fost multă ură, care are legătură cu nivelul de trai. Am fost ieri în Piața Domenii, cea mai scumpă piață din București. Să discutăm cu oamenii, vânzători și clienți, despre alegeri, despre așteptările lor. Unii, cei cu palme bătătorite și șanțuri care le brăzdau obrazul, parcă de-abia ne așteptau. Alții, după vorbă, după port, samsari bănuim, s-au pitit după grămezile de produse.

Pe Mitică Șerb l-am găsit după un deal de mere care trona pe tejghea. Românești, din care ieșea parfum îmbietor de măr care începea să se zbârcească. Mere din Lăicăi, Argeș. Discuția cu domnul Șerb s-a prins repede. Este necăjit că nu merge vânzarea, dar nu mai are ce face. Altceva nu știe. Are 70 de ani și vine la Domenii de 63 de ani. „Pe atunci nu era aici piața, era mai încolo”, și ne arată cu mâna către drumul spre Cașin. Este vesel și își amintește de vremurile când, copil de-o șchioapă fiind, vindea doi pumni de miez de nucă. „Era după război și oamenii nu aveau pâine, mâncau nuci. Stăteam toată ziulica pe aici. Mă aducea unchiul meu, care vindea mere. Era doi lei o pâine neagră și tare greu se găsea”, a povestit omul.

A adăugat că dacă a trăit vremurile alea, de ce s-ar plânge acum? Am adus vorba de politică. „Doamnă dragă, eu sunt cu Băsescu. Că iubește Basarabia. Chiar săptămâna viitoare merg acolo să le duc mere unor rude. Mai îndepărtate, dar mă duc că, săracii, nu prea au. Eu cu Băsescu votez. Soția cu ăștia, cum le zice, ăștia care măresc pensiile...”. „PSD” „Așa, ăștia. Doamne, cât mă cert cu soția! Când o prind că se uită la televizor la ei, mă duc și-l închid. Și ascund telecomanda. Se supără și ne certăm. Dar nu ne ține mult. Și-apoi, ar fi păcat să ținem supărare pentru ei”, ne-a povestit domnul Mitică. Apoi, a trecut iar la amintiri și am fi putut sta o zi întreagă de povești.

A păzit Televiziunea și a crezut că va fi bine

Petrică Dăndăreanu vine de vreo 20 de ani în Piața Domenii. Din Frătești, Giurgiu. Are tot felul de legume și s-ar bucura dacă ar ieși pe zero, dar crede că anul acesta va fi pe minus. Este un bărbat în putere, dar se vede că-i muncit. A fost motorist marinar dar a trebuit să se reprofileze. O vreme, cât a avut subvenții și nu intraseră în țară legumele de import, i-a mers bine. Acum este copleșit. Are o seră de trei hectare și îl costă mult întreținerea, utilajele. „Știți cum consumă? Obosești și să numeri câți bani dai, d-apoi să-i strângi! Și nu mai cumpără nimeni. Se spune că este un cartier bun. Ăia bogați merg la hipermarket, nu vin aici. Se aduc și urzici din Bulgaria, vă dați seama!”, a spus el trist.

Despre politică...nu merge la vot. „Ultima dată am fost când am votat cu Băsescu. În decembrie 89 eram soldat în termen și m-am oferit voluntar, să merg să păzesc Televiziunea. Din convingere, să-l schimbăm pe Ceaușescu”. S-a alăturat discuției Dorel. El vinde mere lângă Mitică Șerb. „De când sunt eu nu am văzut așa ceva. E luna mai și beciurile sunt pe jumătate pline de mere. Altădată, din martie nu mai aveam nici de gust. Hai, că anul acesta mai supraviețuim chiar dacă nu ieșim în câștig, dar de la anul, gata. Închidem și Dumnezeu știe ce o fi!”, a spus el cu tristețe. Nu se lamentează, pare resemnat.

Prejudecățile clienților

La o tarabă plină cu roșii stă doamna Ioana. Nu a vândut nimic de dimineață și e trecut de prânz. Nu-i știe pe politicieni și nici nu o interesează să-i știe. „Eu sunt bătrână, nu-s așa importantă. Mă duc să votez și fac ce-mi spun copiii. Că poate ei știu ce-i mai bine pentru viitorul lor, ei or ști. Eu ce știu, toată viața am lucrat la CAP. Sunt multe de spus, dar numai ți-i pui în cap, nu are rost”, a comentat femeia și a mutat două legături de salată între ele.

De două luni, la Domenii s-a deschis un magazin cu produse exclusiv românești. În acel moment, acolo era doar o clientă, doamna Marieta. Pensionară, dar bună cunoscătoare a vieții politice. Acum nu știe cu cine va vota că „unul e mai mincinos decât altul”. Ea cumpără de aici carne pentru că este românească și e bună, dar fructe și legume ia de la supermarket. „Dar, ce, doamnă, mai sunt țărani cu produse adevărate? Atunci, mai bine iau de la magazin, că sunt verificate. Și mai ieftine”. Îi spun că eu am văzut chiar producători. „Sunt, dar ei nu se mai chinuie, cumpără și ei și revând”, explică ea.

Mai fac un tur de piață fără să intru în vorbă cu nimeni. Nu este vacarmul specific, nu sunt nici zâmbete. Nici măcar florăresele nu sunt în vervă. „E și vremea urâtă, lasă că poate se face frumos și vin cumpărătorii”, o consola o femeie mai tânără pe vecina ei de masă, o femeie în vârstă și uscată care avea câteva borcane cu gem și zacuscă făcute în casă.

Trec pe lângă vânzătorii de fructe de import, cei care au dinamitat piața cireșelor și au intrat în folclorul urban când le vindeau cu 120 de lei. Nici nu au vrut să audă de discuții. Nici despre politică, nici despre vânzări.

Apus de zi și înspre marginea vieții

Am revenit seara în piață, înainte de lăsarea întunericului. Oamenii își închideau marfa în tejghele sau o cărau în mașini. Pe scările de lângă o farmacie ședea femeia în vârstă cu borcanele. Își număra banii și așeza bancnotele de un leu și cinci lei cu grijă, una peste alta și le netezea cu palma. „Ați vândut tot?”, am întrebat-o. „Mai am un borcan de gem, vreți?” L-am luat. A spus că mă costă 5 lei, să nu-l mai care acasă. Le face nepoata ei care a luat-o în grijă, că nu mai are pe nimeni, iar ea vine la piață să-i fie cu ceva de folos.

Revolta florăreselor

Am legat greu vorba cu florăresele, că nici nu vor să audă de politicieni. „Toți sunt o apă și-un pământ. A venit unul într-o zi să mă pupe. Cred că acum patru ani m-a mai pupat. Ăla sau altul. Păi, nu știu eu, doamnă, că-i este scârbă și dacă mă pupă? Și că-s țigancă, dar și că nu vrea să facă asta. Eu știu că se preface”, a constatat una dintre ele. „Și nici nu cumpără, că ei se duc la mall, de acolo iau flori. Și-atunci, de ce să-i votăm, ce folos avem? Nu mergem la vot să-i punem pe ei oameni mari când noi ne chinuim așa. Merge mai rău ca niciodată”, a completat o altă florăreasă care-și aranja buchetele.