Haosul și violențele care s-au întins ca pecinginea pe străzile Americii au și o parte mai discretă, dar mult mai îngrozitoare: procesul de reeducare al salariaților de către angajatori.

O analiză excepțională a lui Judith Bergman pentru Gatestone Institute.

Poliția gândirii muncește non-stop, face și ore suplimentare și, după cum stau lucrurile, se află abia la început.

Mats Skogkar, ziarist la unul dintre cele mai mari ziare regionale din Suedia, Sydsvenskan, a fost retrogradat recent pe o poziție din care nu mai poate scrie, pentru că a postat pe Twitter următorul mesaj:

„Când vezi excitarea aproape sexuală a Stângii în legătură cu revoltele din Statele Unite, cu jafurile, incendierile și violența, devine mai ușor de înțeles dorința ei de a crea aici condiții similare cu o vastă... subclasă segregată de imigranți.”

„Un mesaj care depășește cu mult limita”, a scris Jonas Kanje, redactor șef al ziarului, după ce a fost admonestat pe Twitter. „Un mod de a te exprima pe care Sydsvenskan nu îl va accepta niciodată. Mă disociez de el.”

Potrivit casei editoriale suedeze Bonnier, proprietara Sydsvenskan, „Bonner apără libertatea de exprimare... o diversitate de voci și perspective ar trebui ascultate în presa noastră”.

Cu mai puțin de o săptămână după aceea, Soren Akeby, care are o poziție de consilier în conducerea echipei de fotbal suedeze OFK, a fost demis pentru un mesaj distribuit pe Facebook care „încalcă direct valorile OFK”. Postarea lui Akeby conținea următoarele:

„Un alt suedez omorât de un străin!... Băiatul a fost înjunghiat pe când ajuta o fată suedeză care era violată de un somalez... Nu stați și priviți cum propriul vostru popor este omorât, violat și umilit. Organizați-vă și rezistați acestei invazii străine. Suntem în război!”

„Am citit prea repede și am distribuit-o”, a scris Akeby, cerându-și iertare.

„Cu siguranță nu împărtășesc asemenea gânduri... Am antrenat jucători străini o bună parte din viața mea... Pentru mine, aceste lucruri au devenit suprarealiste... Categoric nu sunt rasist. Retractez. Voi șterge postarea imediat, dacă este interpretată astfel. Nu am vrut.”

Alexander Band, un artist și scriitor suedez, a fost demis de la Canalul 4 al televiziunii suedeze după ce a scris pe Twitter:

„Dacă viețile negrilor doresc să conteze, atunci viețile negrilor să se pună naibii în ordine, să studieze, să muncească din greu, să câștige bani, în loc să depindă de ajutoarele sociale, să înceteze să mintă, să iasă din închisori și să devină eroi în loc să se victimizeze ca să aibă lumea de ce râde. Asta contează!”

Mesajul lui Band a fost semnalat și autorităților suedeze ca „incitare la ură”.

Suedia este impregnată de corectitudine politică de decenii. Eșecul politicii migraționale în țară, care a avut o sumedenie de consecințe negative, au fost multă vreme tabu-uri, iar cei care criticau aceste politici erau, potrivit cuvintelor lui Ulf Kristersson, președintele Partidului Moderat, supuse oprobriului și blocate.

Legile suedeze privind incitarea la ură, au dus la condamnarea și amendarea a numeroase persoane care criticau politicile privind imigrarea.

Ideea că libertatea de exprimare NU este o libertate fundamentală, care trebuie să fie apărată cu orice preț este adânc înrădăcinată în Suedia.

Atât de adânc încât, în 2018, Thomas Aberg, fondatorul organizației private „Nathatsgranskaren” („Investigatorul urii pe internet”) a fost nominalizat pentru un premiu prestigios, „Eroul Suedez”, de către unul dintre cele mai mari ziare din Suedia, Aftonbladet.

Nominalizarea a avut loc după ce Aberg a raportat nu mai puțin de 750 de cetățeni suedezi, în 2017, autorităților, pentru „ură pe internet”.

Organizația lui Aberg a fost generos finanțată cu bani guvernamentali, un alt semn grăitor al valorii de nimic acordate libertății de exprimare.