Ploconire de proporții a MapN: Divizia “Tudor Vladimirescu”, constituită în URSS, omagiată pe pagina de Facebook. Ambasadorul rus tocmai ne trăsese de urechi că nu recunoaștem contribuția sovieticilor la “eliberarea” României

Ploconire de proporții a MapN: Divizia “Tudor Vladimirescu”, constituită în URSS, omagiată pe pagina de Facebook. Ambasadorul rus tocmai ne trăsese de urechi că nu recunoaștem contribuția sovieticilor la “eliberarea” României

O poză ciudată trona azi,la ora 12.00, pe pagina de Facebook a Ministerului Apărării Naționale. O poză alb negru cu militari români având pistoale mitralieră tip PPS-41, extrem de populare printre soldații sovietici care au poreclit-o drăgăstos “Pe-Pe-Sha”, prescurtarea derivând probabil din cuvântul “Papașa” (Tati, în limba rusă. Soldații sovietici îi mai spuneau și “Balalaica”, dupa un instrument muzical tradițional. Însă arma a devenit cunoscută cu deosebire în dotarea trupelor NKVD/Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, precursorul KGB.

Poza reprezenta un grup de miltari români din celebra Divizie “Tudor Vladimirescu”.

Am considerat că merită menționată această întâmplare, întrucât într-o secțiune finală a interviului acordat de către ambasadorul Rusiei la București se atrage atenția destul de tăios că nu recunoaștem contribuția URSS la “eliberarea” României în 1944. O eliberare cel puțin controversată întrucât prin actul de la 23 August 1944, armata română întorsese armele împotriva Germaniei hitleriste, luptând până la finalul războiului alături de Aliați.

Ne puteți urmări și pe Google News

Oleg Malginov: În primul rând aș vrea să atrag atenția asupra faptului că suntem în 2015. Este anul aniversării a 70 de ani de la victoria în Al Doilea Război Mondial — pentru Federația Rusă, Marele Război Patriotic — iar Ambasada plănuiește destul de multe aici, în România, pentru a sărbători această dată(…)Am fost surprins că în ultimul an autoritățile de aici au încercat să evite să menționeze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe lângă asta, vom avea și un festival special de film aici, în București, dedicat acestei date, și plănuim unele expoziții fotografice. Așa că sunt multe evenimente și sper că alături de mulți dintre partenerii noștri din România vom reuși să le facem.

Deci ce caută o poză cu Divizia “Tudor Vladimirescu” pe pagina MapN? Este un răspuns inabil la pretențiile rușilor? Mai ales că poza este însoțită de textul: “29 martie 1944. Militarii Diviziei ”Tudor Vladimirescu” depun jurământ față de poporul român, cu o zi înaintea plecării în zona frontului. Pe drapelele de luptă ale diviziei scria: ”Pentru o României liberă și independentă.”

Adică după cum spun și arhivele aceștia “din octombrie şi până în luna mai 1944, divizia a fost antrenată şi înarmată, find aptă de a intra în prima linie a frontului ca divizia I română de infanterie a Frontului 2 Ucrainian”. Care urma să lupte în România, Ungaria, Cehoslovacia. Inclusiv împotriva soldaților români fideli jurământului și Statului român.

Un omagiu ciudat, nu-i așa?

Poate că responsabilii MapN au uitat ce a fost Divizia Tudor Vladimirescu. Le reamintim: vorbim de o unitate de luptă constituită ca urmare a deciziei Comitetului de Stat pentru Apărare al URSS care a hotărât în octombrie 1943 ca pe teritoriul său să se înfiinţeze unităţi militare înarmate din rândul prozonierilor de război. Aceste divizii de voluntari – voluntariatul implica asumarea individuală a unui angajament scris al persoanei – au fost folosite mai târziu într-o măsură mai mare sau mai mică de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.

În principiu, corpul voluntarilor se angaja să lupte pe front împotriva Germaniei naziste şi aliaţilor săi cu toate mijloacele puse la dispoziţie, într-un cuvânt, luptau pentru a scăpa de condiţiile inumane din lagărele de prizonieri şi alegeau roata norocului pentru a se reîntoarce acasă ori a muri pe front.

Ca pondere, militarii de grad inferior – soldaţi şi gradaţi – au îmbrăţişat această formulă sovietică, cu 90 la sută,  însă procentajul din rândul ofiţerilor a fost foarte slab, cel mult 15 la sută. 

După bătălia pierdută de Germania şi aliaţii săi la Stalingrad şi Cotul Donului – printre care se găsea şi România - numărul prizonierilor români deţinuţi în URSS trecuse de o sută de mii de militari.

Ana Pauker, viitor ministru de externe în al doilea guvern Groza, aflată pe teritoriul sovietic încă din 1941 activa ca un important resort al mobilizării şi agitaţiei propagandistice pentru formarea primei divizii de voluntari români din rândul prizonierilor de război.

A apărut în uniformă de colonel sovietic la mai multe întruniri organizate de organele NKVD pentru recrutarea voluntarilor.

În ciuda unui refuz însemnat, acest "comitet de convingere" a fost întărit cu col. Nicolae Cambrea – viitor comandant al diviziei "Tudor Vladimirescu", col. Iacob Teclu, şef de stat major şi col. Mihai Maltopol – responsabil cu redactarea şi distribuirea gazetei diviziei, "Graiul Liber" având girul generalului Mihail Lascăr, aflat la rândul său în captivitate.

Conform Codului de Justiţie Militară, art. 498-499 şi 501 , valabil din 1939, voluntarii români constituiţi în Divizia "Tudor Vladimirescu" se găseau în situaţia de trădare de ţară şi urmau să fie executaţi de autorităţile militare române în caz de capturare.

După 1944 și “eliberarea” României de câtre sovietici, prin două decrete-lege din aprilie şi august 1945 o parte din voluntarii Diviziei "Tudor Vladimirescu" a fost încorporată Armatei Române.

În scurt timp, aceştia au asigurat funcţionarea nucleului care a întreprins schimbări substanţiale în interiorul structurii naţionale de apărare, al cărui comandant suprem încă se mai găsea regele Mihai.

După încheierea războiului şi în cadrul diviziei "Tudor Vladimirescu" şi-a făcut apariţia comisarul politic şi Serviciul Agitprop – agitaţie şi propagandă după un model sovietic care au contribuit la politizarea armata română sau la tranziţia de la Armata regală la Armata populară. (sursa: emisiunea Istorica, RRA).

Rămâne de înțeles ce a vrut să transmită MapN prin această manevră de imagine, pe care, după cum se poate vedea din comentariile cititorilor au reușit să-i enerveze. Pe bună dreptate!