Sâmbătă, ora 7.00, Gara de Nord. Câteva raze de soare, doi copii rezemaţi leneş de un perete, cu câte o mână în buzunar şi cu o pungă de „vise” în cealaltă, miros umed şi murdar, amestecat cu aromele aburinde ale buticurilor cu merdenele şi ştrudel, călători grăbiţi.
Trenul trage la peron cu scârţâit de roţi. Urcăm într-unul dintre celei trei vagoane „franţuzeşti”, după cum spune mecanicul de locomotivă, şi plecăm pe ruta Gara de Nord-Gara Obor, cu opriri în Pantelimon şi la Complexul Dragonul Roşu. „Cum să vă zic, e de fapt trenul chinezilor”, începe să explice controlorul, un bărbat uscăţiv, trecut de 50 de ani. „Vedeţi, ei preferă să meargă cu trenul ăsta pentru că transportă multă marfă la Dragon (Dragonul Roşu - n.r). Aşa evită şi traficul din Bucureşti şi ajung mai repede la destinaţie”, completează bărbatul.
Pentru că e zi de weekend, niciun chinez nu-şi face însă apariţia în tren, vagoanele fiind asaltate, în schimb, de bliţuri. Mai exact, de aproximativ 40 de fotografi de toate vârstele plecaţi într-o excursie „cu trenul prin Bucureşti”. Organizatorul: asociaţia „Bucureştiul meu drag”, condusă de Andrei Bârsan. De la ziduri în paragină, la „Dragon” comercial
Imortalizat din toate unghiurile posibile, „trenul chinezilor”, inaugurat în aprilie, a fost vedetă incontestabilă pentru o zi. În timp ce fotografii amatori s-au străduit să nu lase niciun colţisor ascuns bliţurilor, doi „monştri sacri” ai fotografiei, Dinu Lazăr şi Andrei Pandele, ambii prezenţi la excursia pe şine, au preferat să-şi ţină aparatele în teacă. Ora 7.55. Trenul porneşte punctual cu acelaşi scârţâit scurt de roţi. „Nu «prinde» mai mult de 120 km/h”, spune mecanicul de locomotivă, cu mustaţă interbelică şi ochi jucăuşi, după ce consultă ceasul de bord. Liniştea dimineţii e spartă brusc de şuierul trenului care îşi pierde urma prin vegetaţia sălbatică, un tunel natural ce se întinde de-o parte şi de alta a şinelor, dincolo de care se ivesc, ştirbe, ziduri şi clădiri lăsate în paragină, pe care „au înflorit” ici-colo grafitti. „Aveam o gagică ce stătea acolo”, arată cu degetul spre unul dintre blocuri mecanicul, râzând cu toţi dinţii. „Dar mai era şi bărbată-su... fir-ar a naibii de viaţă ”, oftează el. Ora 8.10. Prima oprire Pantelimon. Câţiva călători coboară, iar de aici trenul se întoarce şi o coteşte spre Dragonul Roşu. Din loc în loc, dintre bălţi şi gunoaie, îşi face apariţia câte un om care face cu mâna către tren. Din vagoane i se răspunde cu o ploaie de bliţuri. Se bucură. Ora 8.30. Staţia Dragonul Roşu. Aici coboară de regulă chinezii. Pe o pancartă stă scris, evident cu roşu: Cursă Directă Gara de Nord-Dragonul Roşu. Printre depozite, un chinez încruntat trage după el un căruţ cu marfă. Câţiva paşi mai încolo, altul mai în vârstă fumează cu ochii la tren. Pornim la drum spre ultima staţie, intersectându-ne de două ori cu şoseaua, unde coloane kilometrice de maşini aşteaptă la barieră. Ora 8.44. Gara Obor. Trenul se goleşte sub privirile iscoditoare ale călătorilor din staţie. Fotografii se împrăştie, în căutare de „unghiuri” bune. După 40 de minute, trenul se va întoarce pe aceeaşi rută, pe care circulă de luni până sâmbătă, de la ora 6.00 la ora 14.00.