Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Planul legionarilor pentru 23 august 1944. “Trebuia să efectuăm acțiuni de sabotaj în România”
Planul legionarilor pentru 23 august 1944. “Trebuia să efectuăm acțiuni de sabotaj în România”

Planul legionarilor pentru 23 august 1944. “Trebuia să efectuăm acțiuni de sabotaj în România”

23 august 1944 este momentul cunoscut prin acțiunea prin care Regele Mihai a decis să-l demită și să-l aresteze pe Ion Antonescu, prim-ministru al României la acea dată. În urma acestei decizii, România este devine un stat comunist.

Aducerea comuniștilor în România

În timp ce în București, Regele Mihai avea să-l înlăture de la putere pe Ion Antonescu, generalul Constantin Sănătescu a fost însărcinat cu formarea unui nou guvern, care a negociat semnarea unui armistițiu cu Uniunea Sovietică.

România a fost obligată să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din 1940 și să acorde funcții importante comuniștilor. La 31 august 1944, armata sovietică intră în România, ocupând întreaga țară.

După 6 martie 1945, guvernele României au început să fie dominate de comuniști, toate fiind impuse de Moscova cu ajutorul armatei sovietice. Cu toate că Uniunea Sovietică l-a decorat pe Regele Mihai cu „Ordinul Victoriei”, doi ani mai târziu, a fost obligat să abdice, fiind considerat o piedică pentru instaurarea regimului comunist.

Într-un plan paralele, pe 23 august 1944, legionarii lui Horia Sima aveau să lupte alături de armată germană. Aflați pe front la momentul semnării armistițiului între România și Uniunea Sovietică, legionarii decid ulterior momentului 23 august 1944 să formeze un guvern în exil, la Viena.

Mărturia unui legionar

Într-un document al Arhivelor Securității, un legionar încarcerat la Penitenciarul Aiud avea să povestească care au fost planurile lui Horia Sima pentru oamenii lui și cum trebuiau să acționeze aceștia împotriva Uniunii Sovietice.

Parpalac Gheorghe: „La 23 august 1944 m-am hotărât să urmez ordinul „comandantului” meu Horia Sima de a trece de partea nemților. L-am ascultat, am ajuns în Iugoslavia și m-am încadrat într-o formație constituită din alți fugari legionari, care, după îndemnul lui Pătrașcu, au încercat, fără succes, să intervină în Banat, în cadrul unei acțiuni armate germane.

După ce adunătura din Banat a fost măturată de trupele romîne, am plecat în Austria, apoi Germania, unde pînă la urmă, s-a constituit așa zisa „armată națională”, în care am intrat și eu. Eram hotărât să lupt pînă la capăt, convins de victoria hitleriștilor, împotriva comunismului. Eu, cu câțiva naivi idealiști, făcînd parte ca și mine din „armata națională” eram gata să luăm parte la acțiuni întreprinse împotriva atît a trupelor sovietice, cît și a celor românești.

Între timp am fost cooptat într-o echipă care, în urma unei pregătiri speciale, trebuia să efectueze acțiuni de sabotaj în Romînia, în spatele frontului sovieto-romîn. Datorită victoriei aliaților nu am mai ajuns să fiu parașutat și să trec la acțiune și armistițiul mă surprinde în Germania.”

A.C.N.S.A.S., D 12609, vol. II