Peter Kovacs, un stomatolog de succes care nu mai vrea să revină în România

A plecat de 29 de ani din România şi, asemenea multora ca el, nu are de gând să se întoarcă.

Timişoreanul Peter Kovacs este un medic stomatolg foarte apreciat, care însă a cunoscut succesul pe pământ străin, în Italia. Tot acolo vrea să rămână pentru a-şi creşte copilul. Peter s-a stabilit, prima dată, în Germania. Era familiar cu locul, deoarece tatăl lui este german, dar după şapte ani petrecuţi acolo, şi-a dat seama că vrea să trăiască într-o ţară ai cărei locuitori sunt mai apropiaţi de spiritul nostru latin. „Începuturile au fost grele, ca peste tot. Am început să lucrez la un alt coleg italian’’, spune el.

Dorinţa lui Kovacs de a deveni un medic de succes la Roma s-a îndeplinit însă destul de repede. Acum, sute de pacienţi trec, lunar, pragul cabinetului pe care Peter l-a deschis în capitala italiană. Sunt atât italieni, dar mai ales români. „Pentru noi e o mană cerească. Am venit aici nu numai pentru dantură, ci si pentru că, atunci când îl vezi, începi să-ţi dai drumul şi la suflet”, ne-a spus o româncă, venită pentru tratament.

Preţurile sunt destul de mari comparativ cu cele de acasă, chiar de trei ori mai mari, pentru unele lucrări, dar Peter are grijă de pacienţii români şi le oferă o reducere de 50 la sută. Profesionalismul lui Peter a fost recunoscut de multe ori. Şi-a aşezat toate distincţiile primite pe un perete, dar cea mai importantă rămâne diploma obţinută în România, în 1976, când a îmbrăţişat meseria de medic stomatolog. Medic renumit, Peter nu a rămas indiferent în momentele în care românii din Italia au fost hăituiţi.

„Ne-a lovit în suflet foarte tare lucrul ăsta. Pe mine mai puţin, dar veneau pacienţi la mine, doamne mai în vârstă care îmi povesteau că s-a luat lumea de ele în autobuze, le e frică să scoată un cuvânt în româneşte că se uită deja urât la ei”, explică medicul. În Italia, Peter şi-a întâlnit jumătatea, o tânără cubaneză care este acum mama singurului său copil.

„Sunt timişorean şi mă duc destul de des acasă, dar nu mă întorc pentru că am familia aici. Soţia nu e româncă, copilul vorbeşte greu româneşte. După 50 de ani, să o apuci de la capăt în România nu cred că mai are vreun sens. Să o facă aştia mai tineri!”, conchide românul.