Pentru unii, epidemia a fost o șansă neașteptată. Primăvara. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Pentru unii, epidemia a fost o șansă neașteptată. Primăvara. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Ai un program încărcat, mobilul sună mereu, o zi densă! Nu dispera, nu vei reuşi să le faci pe toate, dar eşti aproape de o soluţie pentru rezolvarea unei probleme sentimentale mai deosebite.

20 martie

 

Pentru unii, epidemia a fost o șansă neașteptată. Primăvara. HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR

Ne puteți urmări și pe Google News

 

Pe 20 martie s-au născut : Publius Ovidius Naso, Henrik Ibsen, B. F. Skinner, Benajamino Gigli, Sviatoslav Richter, William Hurt, Alexandru Ioan Cuza, Gavril Musicescu, George Topârceanu, Theodor Aman, Constantin Palade.

 

În calendarul creştin ortodox se pomenesc Sf. Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit şi Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul.

În „Kalendar” nimic, să ne amintim că am pomenit pe 8 martie despre sărbătorile echinocțiului de primăvară. Da, pentru că astăzi, 20 martie 2020 la ora 05:49:39 (sursă Dr. Harald Alexandrescu) Soarele taie, în ascensiunea lui oblică pe calea lui, pe ecliptică, ei bine, taie ecuatorul celest. Echinocțiul de primăvară. Equinox, ce LP fantastic, inițiatic, al lui Jean Michel Jarre! Convențional, Soarele părăsește Zodia Peștilor și intră în Zodia Berbecului.  Începe un alt an astrologic, considerat de mulți autori cel de al 7528-lea de la Facerea Lumii. Tot după unii autori, a fost discuție pe Dimineața Astrologilor, dar până la urmă ne-am înțeles, este anul lui Jupiter și a Lunii. Anul marilor schimbări, așa cum am mai spus.

Acum intrăm în primăvară, pur și simplu, primăvara începe de la echinocțiul de primăvară și ține până la solstițiul de vară. Nu este vina mea că s-a făcut o catastrofă din calendar și că nu mai corespund datele calendaristice cu anotimpurile și fenomenele naturale. Primăvara nu începe la 1 martie, îmi pare rău, este ”fake news”. Ar trebui o adaptare, o resetare a a calendarului, dar nu vreți să știți cât ar costa, așa că s-a renunțat. Rețineți, nu primăvara astronomică, ci pur și simplu primăvara!

Pentru multe popoare, populații - și îi amintesc numai pe iranieni, azeri, afghani, turkmeni, tadjici, iuguri, gujarati, dari, kurzi, kazahi, kirkizi, osetieni, tati, pashto, uzbeci, georgieni și chiar unii albanezi, ei bine este Anul Nou – Now Ruz. Cam jumătate de miliard de oameni sărbătoresc începerea unui an nou, exact la secunda echinocțiului a fusului orar respectiv, ora locală, nu la miezul nopții. Iranienii, de exemplu intră, pe 21 martie, 1 Farvardin, în al 1399-lea an musulman, sau în al 2579-lea an imperial.

Iulius Cezar a stabilit calendarul care îi poartă numele, iulian, cu Anul Nou în ianuarie, luna lui Ianus, zeul cu două fețe, una spre trecut, alta spre viitor. Înainte de el anul avea Anul Nou la echinocţiul de primăvară, iar luna martie era prima lună a anului. Lunile se suprapuneau exact peste zodii. O măsură corectă, naturală, care se baza pe filozofia de viaţă a majorităţii populaţiei, agricultori şi crescători de vite, majoritate pentru care acum începea un nou ciclu, un nou an. Anul Nou este sărbătorit de echinocţiul vernal, în Orient, de iranieni, de exemplu, printr-o succesiune rituală, „Sisdah” care, după cum îi spune şi numele, durează 13 zile!

Am tot pomenit de iranieni, de mândrii persani, pentru că, iată‚ țara lui Omar Khayyam și a Sheherezadei, a păunilor și a aurului pe toate drumurile, trece prin grele încercări. Acum, coronavirusul. ”Țară fără noroc!” spunea Farhad, logodnicul preafrumoasei Mémé. Probabil că dacă trăia în România, ar fi spus același lucru.

Acum, când vă scriu aceste rânduri am în față o tragică statistică. În lume sunt puțin peste zece mii de morți urmare complicațiilor cauzate de coronavirusul Wuhan. Se știe că s-au îmbolnăvit cam un sfert de milion de oameni, de pe tot globul. Mulți au făcut forme ușoare, cam o sută de mii s-au ameliorat, vindecat este folosit de presă, dar nu este adevărat, de o boală nu te vindeci, maladia ți-a furat ceva din vitalitatea ta, nu mai ești 100%. La echinocțiul de primăvară sunt 3.405 de morți în Italia, 3.246 în China și 1.284 de decedați în Iran. Macabră statistică!

Iranul are o particularitate. S-au îmbolnăvit, și unii au și murit, din sectorul puternic și avut al societății. La un moment dat tot guvernul, mulți generali și alți factori de decizie erau bolnavi de gripa chinezească. Când a murit și adjunctul penitenciarelor, liderul suprem, Ali Khamenei a invocat o veche lege a Shariei, care spune că în caz de război, sau molimă se eliberează deținuții cu păcate mai mici. Și, dacă este război, li se oferă o armă ca să apere cetatea, în schimbul iertării și a libertății necondiționate. În Iran, ceea ce spune liderul suprem este lege și se execută imediat. Așa că iranienii au eliberat 85.000 de deținuți. Printre ei și pe americanul Michael R. White, care efectua o pedeapsă, începând din anul 2018, de 12 sau 13 ani, nu este prea clar, sursele au cifre diferite. Fost veteran din Navy, venise în Iran la prietena lui și făcuse mișto pe media publică de Ali Khamenei. Bun, treaba este un pic mai complicată, decât pare.

Acum Michael este în Ambasada Elveției, care reprezintă interesele SUA în Iran și trece printr-o evaluare medicală foarte amănunțită. Nu are voie, încă, să părăsescă Iranul. Se pare că este foarte bolnav, dar NU de gripa chinezească.

La Langley se crede că gestul este o mișcare de bunăvoință din partea iranienilor. Evident, au nevoie de ajutor, sunt în mare dificultate, dar nu o să recunoască niciodată.

Mike Pompeo, directorul CIA, a cerut imediat iranienilor să elibereze, pe motive umanitare și a declarațiilor lui Ali Khamenei, pe ”oamenii de afaceri” Morad Tahbaz, Baquer Namazi și Siamak Namazi, irano-americani arestați la Teheran. Și s-a interesat despre Robert Levinson, agent FBI, care a dispărut misterios în anul 2007, la Teheran.

Pentru cei eliberați, epidemia de coronavirus a fost o șansă nesperată ca să obțină libertatea.

 

Să vă mai spun un singur secret, în ziua echinocţiului de primăvară: legenda spune că în momentul echinocţiului, dar și de solstiții, dacii îşi puneau o dorinţă. Nu una imposibil de realizat, să ajungă rege, de exemplu, ci ceva bun, la îndemână. De obicei era o dorinţă care privea sănătatea celui, sau celei iubie, copiii, părinţi. Am fost oameni buni şi de omenie până să ne strice străinii... dar aveam noi și păcatele noastre strămoşeşti "... stăpâne, stăpâne, mai cheamă şi-un câne..."!

 

Aşa că, dragi lupi, padawani şi hobbiţi la ora 05:49, cum a calculat Harald, este un pic cam de dimineață... trebuie să vă puneţi o dorinţă!

 

Acest lucru nu poate să se întâmple mâine, numai astăzi, chiar dacă mâine este, în definitiv, o altă zi!