Elena, mezina preşedintelui, a fost aleasă secretar general al Organizaţiei de Tineret a PD-L.
Tinerii democraţi-liberali nu au nicio problemă să fie conduşi de una dintre fetele preşedintelui Traian Băsescu. Dimpotrivă, au considerat că numele Băsescu îi poate ajuta să fie mai vizibili şi să adune mai multe voturi.
Aşa au considerat şi liderii PD-L Boc, Blaga, Stolojan şi Videanu, sub patronajul cărora fata preşedintelui a fost instaurată în fruntea organizaţiei. În consecinţă, cu 377 de voturi din 383, Elena Băsescu a fost aleasă secretar general al organizaţiei de tineret a PD-L. Principalul său contracandidat, Bogdan Boza, prin platforma care denunţa „nepotismul“, a obţinut doar două voturi. Elena Băsescu a pus-o în umbră şi pe Monica Iacob Ridzi, preşedinta aleasă a organizaţiei de tineret. CV politic şi monden Elena Băsescu face politică de doar trei ani. S-a înscris în PD în 2005, după ce tatăl său câştiga preşedinţia României. O lună mai târziu obţinea funcţia de secretar executiv a organizaţiei de tineret PD Sector 1. În această perioadă a devenit cunoscută mai ales în calitate de model şi a ţinut paginile de monden.
Cea mai mare mediatizare a fost datorită relaţiei amoroase cu Andrei, fiul lui Viorel Hrebenciuc. Elena Băsescu a fost criticată de presă datorită faptului că a fost angajată ca economist la „Luxten“, firmă care gestiona iluminarea Capitalei prin contractele cu primăria, condusă la acea vreme de tatăl ei. A făcut vâlvă şi cumpărarea, cu banii jos, a unui jeep care a costat 70.000-80.000 de euro. Elena Băsescu: nu mă votaţi pentru că sunt fata lui tata Primul discurs politic al Elenei nu a avut mai mult de cinci minute. Ea a punctat scurt şi concis faptul că a crescut în PD-L, s-a implicat în campanii şi a muncit cot la cot cu colegii săi. „Vreau să devin om politic în acest partid. Chiar dacă mă numesc Băsescu, nu vreau să culeg roade pentru care nu am muncit. Tatăl meu a convins mulţi oameni să intre în acest partid, nu vi se pare normal să mă regăsesc şi eu printre ei?“, a spus Elena, precizând că apartenenţa membrilor aceleiaşi familii la un partid politic se numeşte tradiţie, şi nu nepotism.
Astfel, ea a contracarat sloganul candidaturii lui Boza: „Ofer profesionalism, nu nepotism“. În ce-i priveşte pe români, Elena a apreciat că aceştia au avut parte, timp de 18 ani, de dezamăgiri, iar „democraţia a ajuns la majorat“. „Acum e timpul nostru“, a încheiat fiica pre- şedintelui în aplauzele sălii. Sfatul bătrânilor: luptaţi împotriva frăţiei PNL-PSD Bătrânii democraţi-liberali au supravegheat cu ochi de vultur joaca juniorilor. Congresul organizaţiei de tineret a fost deschis sâmbătă de preşedintele PD-L, Emil Boc, şi de prim-vicepreşedintele Theodor Stolojan.
Acesta le-a vorbit juniorilor despre importanţa pe care o are o organizaţie de tineret în campaniile electorale şi necesitatea promovă rii celor mai competenţi. Emil Boc a trecut repede în revistă succesul la europarlamentare, apoi a condamnat „frăţia PSD - PNL“, inspirat de „restauraţia“ lui Ion Iliescu în rândul social-democraţilor. El a încercat să-i convingă pe tineri că este de datoria PD-L să câştige următoarele alegeri pentru „a scăpa România de un mare pericol“. Fotocampania Elenei După plecarea seniorilor, Elena Băsescu a început campania pe holurile parlamentului. S-a fotografiat cu majoritatea participanţilor. Nu a refuzat pe nimeni, a zâmbit şi s-a întreţinut cu cei mai îndrăzneţi. Contracandidatul său, Bogdan Boza, încerca să obţină în zadar pe hol simpatia colegilor săi. Campania sa a avut în final succes, dovedind că, în PD-L, de la bătrâni până la tineri, contează un singur nume: Băsescu. PEPINIERĂ Organizaţiile de tineret, trambuline pentru demnităţi Organizaţiile de tineret sunt folosite de seniorii partidelor ca „momeală“ pentru electoratul tânăr. Prin aceste organizaţii se încearcă să se demonstreze că tinerii sunt promovaţi în funcţii de decizie şi nu sunt buni doar pentru lipit afişe.
Cu toate acestea, tinerii ambiţioşi, promovaţi de bătrânii din spate, folosesc aceste poziţii pentru a câştiga influenţă în partid. Mai mult, ajung să prindă şi demnităţi publice. Monica Iacob Ridzi, preşedintele Organizaţiei de Tineret a PD-L, este un exemplu. Ea a ajuns deputat PD şi apoi europarlamentar. Un alt exemplu este Bogdan Olteanu, devenit preşedinte al Camerei Deputaţilor după ce a fost preşedinte al Tineretului Naţional Liberal. El a fost urmat de Cristian Boureanu, actual deputat PD-L, şi Dan Motreanu, în prezent secretar general al PNL. Ministrul învăţământului, Cristian Adomniţei, este actualul preşedinte al TNL, iar ministrul de interne, Cristian David, a fost secretar general al organizaţiei.
În cazul PSD, actualul vicepreşedinte Victor Ponta a fost unul dintre cei mai vizibili preşedinţi ai Tineretului Social Democrat (TSD). Pe vremea când Ponta conducea TSD, Năstase l-a numit ministru. Alături de el s-au ridicat lideri precum Daciana Sârbu, secretarul general al PSD, Titus Corlăţean, sau secretarul Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. La europarlamentare, atât PSD, PNL, dar şi PD au introdus pe lista de candidaţi, în lipsă de alţi oameni, mulţi tineri care s-au dovedit activi în structurile de tineret. (Andi Manciu) PE URMELE TATĂLUI Uneori, succesul politic rămâne în familie O privire aruncată pe scena politică a statelor din întreaga lume ne arată că, uneori, politica este o afacere de familie. Fii sau fiice de preşedinţi, miniştri sau premieri au încercat să calce pe urmele părinţilor şi de multe ori au şi reuşit să obţină succesul. Fie prin propriile puteri, fie mulţumită numelui „greu“ al tatălui, fie datorită sprijinului direct al acestuia. GEORGE W. BUSH. Drumul spre Casa Albă al celui de-al 43-lea preşedinte al Statelor Unite, George Walker Bush, a beneficiat constant, spun criticii, de sprijinul mai mult sau mai puţin discret al lui Bush senior. Actualul preşedinte a intrat activ în politică în jurul vârstei de 25 de ani, cu ocazia unei campanii electorale senatoriale republicane. Printre diversele activităţi lucrative din domeniul petrolului şi problemele declarate cu alcoolul, Bush a încercat o candidatură pentru Congres, în 1978. A pierdut alegerile, iar victoria a venit abia în 1994, după încheierea mandatului lui Bush senior, când a câştigat postul de guvernator al statului Texas. Succesul şi realegerea sa în acest post, în 1998, au pavat drumul spre Casa Albă. JEAN SARKOZY. Cunoscut pentru rolul său într-un uşor accident auto, în care este anchetat pentru fugă de la locul faptei, fiul preşedintelui francez, Jean Sarkozy, doreşte să calce pe urmele tatălui. El şi-a anunţat recent candidatura - din partea partidului conservator UMP - pentru un post de consilier în suburbia Neuilly-sur-Seine, condusă de primarul Nicolas Sarkozy între 1983 şi 2002. În mod controversat, fiul lui Sarkozy şi-a retras sprijinul oferit lui David Martinon, purtător de cuvânt al preşedinţiei şi candidat cu şanse mici la postul de primar al aceleiaşi suburbii. Criticii au precizat că preşedintele Sarkozy a avut un rol determinant în modelarea poziţiei publice a fiului său în cazul Martinon. ILHAM ALIEV. Preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a ajuns în această poziţie îndeplinind, practic, dorinţa tatălui său, precedentul şef al statului şi lider în perioada sovietică, Heidar Aliev. După o perioadă petrecută la Moscova şi Istanbul, catalogată de presă drept aventuroasă, Ilham Aliev a început să urce pe scara ierarhică odată cu obţinerea postului de vicepreşedinte al companiei publice petroliere, în 1994. În 1995, Ilham a devenit parlamentar, iar în 2003, cu două luni înaintea prezidenţialelor, a fost numit premier. Grav bolnav, Heidar şi-a încheiat lunga carieră de lider al Azerbaidjanului numindu-l pe fiul său drept candidat la preşedinţie. Iar Ilham a câştigat alegerile cu 76% din voturi, respingând acuzaţiile de corupţie. JAROSLAW WALESA. Nu a dorit să fie politician, cu atât mai puţin un alt Lech Walesa. Dar când a realizat că nu are o viaţă personală şi că identitatea sa este sufocată de cea a tatălui, Jaroslaw Walesa a decis să înceapă o carieră politică. Fiul fostului preşedinte polonez a studiat în SUA şi a lucrat în institutul politic al tatălui său. A încercat o candidatură la Parlamentul European în 2004, dar a obţinut succesul un an mai târziu, când a intrat în parlamentul naţional, pe listele Platformei Civice. Un critic al guvernării Kaczynski, Jaroslaw Walesa a candidat în 2007 pentru un alt mandat şi a câştigat încă odată. Este libertarian şi nu împărtăşeşte valorile catolice ale tatălui său. DARIGA NAZARBAIEVA. Comentatorii politici sunt convinşi că preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, o pregăteşte pe fiica sa, Dariga Nazarbaieva, pentru a-I urma la cârma statului bogat în petrol şi gaze. Nazarbaieva, care a condus agenţia publică de ştiri, este parlamentar, doctor în ştiinţe politice şi o cântăreaţă de operă amatoare foarte apreciată în ţară. Acestea sunt doar câteva dintre motivele care au garantat succesul grupării politice Asar, pe care a înfiinţat-o în 2004. Între timp, înarmată cu voturile maselor atrase de discursul uneori critic la adresa guvernării, Asar a fuzionat cu Otan, partidul care îl susţine pe preşedinte. Deocamdată, Nazarbaieva a evitat să precizeze dacă urmăreşte sau nu preşedinţia.