Dupa vizita lui Romano Prodi la Bucuresti, dar fara nicio legatura cu dificultatile sale ulterioare, Muzeul National Cotroceni, in colaborare cu Societatea Colectionarilor de Arta din Romania, a organizat o ampla expozitie care priveste prezenta pictorilor romani in spatiul italian.
Initiatorul si coordonatorul acestui eveniment, dl Vasile Parizescu, bine-cunoscut in cercurile artistice in dubla sa ipostaza de pictor si de colectionar, si-a propus un lucru simplu si dificil in acelasi timp: anume evaluarea picturii noastre in relatie cu un alt spatiu cultural decat cel francez si cel german, a caror autoritate este de la sine inteleasa.
Legatura artistilor romani cu Italia, chiar daca nu e prea des invocata, este una de maxima importanta, atat pentru constituirea artei romanesti moderne, cat si pentru largirea plajei de imagini pe care aceasta se sprijina.
In determinarea unei astfel de legaturi, avem cel putin trei situatii majore: artisti care au studiat si s-au format in spatiul italian, artisti care s-au stabilit in Italia si artisti care au pictat mai mult sau mai putin ocazional repere peisagistice italiene, in special urbane, dar si situri istorice si arhitecturale.
De la Gheorghe Asachi si pana la contemporanii imediati, cum ar fi Ilie Boca, de exemplu, avem de-a face, realmente, cu o adevarata fascinatie pentru Italia. Ceea ce seduce, in primul rand, ochiul si sensibilitatea artistului roman, nu este pitorescul italian, anecdotica atat de bine articulata intr-o civilizatie multimilenara, ci maretia formelor si rafinamentul unor culori unice, nascute din multiplele straturi de materiale si de forme pe care lumina se plimba inconfundabil.
Misterul scenografic venetian, maretia romana, senzualitatea si lumina meridionala se regasesc permanent si constant, indiferent de identitatea explicita a pictorului. Atat George Petrascu, ale carui Venetii au devenit mitologice, cat si Corneliu Baba, Eugen Dragutescu, Vasile Parizescu, Ilie Boca si multi altii, notorii sau mai putin cunoscuti, ofera imaginea remarcabila a unei Italii reale si legendare in acelasi timp, dar a uneia care nu poate fi vazuta decat in Romania. Acum, si la Cotroceni.