Paula Iacob a colaborat cu Securitatea. Definitiv şi irevocabil. Primul angajament l-a semnat pe vremea lui "tătuca Stalin"!

Decizia a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Avocata a fost recrutată ca informator sub numele de cod "Gabriela", în 1952, şi "Ioana" - în 1970.

La 5.12.1952 a fost recrutată de către Direcţia Regională Bucureşti, în calitate de informator, în scopul încadrării informative a lui N.R.E. A semnat un angajament sub numele de Gabriela", arată CNSAS în 2009, în acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti.

În 1954, Securitatea a renunţat la serviciile sale deoarece "scopul recrutării a fost lămurirera unei lucrări", iar menţinerea sa în categoria informatorilor era ineficientă deoarece, potrivit agenţilor fostei securităţi, "era cunoscută ca un element ataşat regimului".

Sentimentele patriotice ale avocatei

Peste ani, notează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, (CNSAS) la 20 februarie 1970, Paula Iacob a fost din nou recrutată de Securitate "pe baza sentimentelor patriotice". Avocata şi-a vizitat de mai multe ori o verişoară din Germania, care lucra la postul Europa Liberă. Prin intermediul acesteia a cunoscut mai multe persoane de origine română, despre care ar fi furnizat informaţii. "În noiembrie 1968, am făcut împreună cu soţul meu o călătorie de 30 de zile în RFG, în vizită la o rudă. Cu ocazia unei vizite la Manheim, am întâlnit pe A.E., un evreu plecat cu forme legale. Din discuţiile cu el am aflat că este vizitat de diverşi cetăţeni români, care-i solicită bani, printre care, în mod special gazetarul G.M, de la Lumea", ar scris Paula Iacob în una dintre notele informative date fostei Securităţi, potrivit dosarului din instanţă.

În noiembrie 2006, la moartea fiicei cuplului Ceauşescu, Paula Iacob îşi declara regretul pentru decesul Zoiei, susţinând că "dacă i s-ar fi dat o şansă după Revoluţie ar fi fost de folos societăţii". "Din păcate, copiii Ceauşescu au plătit după 1990, la fel cum au plătit copiii de moşieri, de intelectuali, de oameni politici, în 1945. S-a greşit felul în care s-a comportat societatea noastră în primele momente de după Revoluţie, pentru că nu copiii răspund de faptele părinţilor", declara Paula Iacob.