Serialul EVZ continua cu povestea unei cititoare care se considera "un experiment".
Cititorii EVZ au continuat sa-si trimita povestile pe adresa decretei@evz.ro. O istorie terifianta am primit de la unul dintre copiii nascuti in urma Decretului 770, Mihaela Uzun, care se considera „un experiment”. Femeia, nascuta in 1969, a ajuns peste ani in situatia in care a trebuit sa avorteze in conditii mizere din cauza aceleiasi legi.
Decretul care „a nascut-o” i-a provocat si cea mai nefericita experienta la inceputul tineretii. In acelasi timp, ce a trait Mihaela se confunda cu povestile tuturor „decreteilor”. A fost printre primii romani care au iesit in strada la Revolutie, apoi a fugit din tara. (Intertitlurile apartin redactiei).
Chin de „decretel” care si-a provocat avortul > Mihaela Uzun. Si eu sunt o „decretica”. Am crescut intr-o casa unde ne incalzeam iarna cu oala de apa pe aragaz, cu mobila care s-a coscovit din cauza asta, cu cozi la salam si tacamuri. Cand s-a tras in Ceasca eram pe Calea Victoriei din intamplare si am fost dintre primii care au ajuns la Universitate.
Apoi am crezut in Constantinescu, si am auzit si de la acesta in fiecare zi ca nu mai e pacura pentru incalzire, si iar mi-am amintit de copilaria mea de care mereu incercam sa scap. Am fugit in alta tara, m-am intors cand mi-a ramas mama singura pe lume, am o afacere, platesc taxe si impozite, si ma supar cand „domnii” dau legi pentru ei, iar noua ne dau doar „interziceri” ca sa nu murim, ca atunci cine o sa mai plateasca? Am reusit si mi-am vandut apartamentul comunist si mi-am facut o casa. Am gandit ca astfel poate nu o sa ma mai simt ce sunt de fapt, un experiment. Stau pe o strada desfundata care la primarie se arata a fi „asfaltata”, au sapat-o si asa a ramas. Imi doresc alta viata, ma consolez cu „ar putea fi si mai rau” si nu am copii.
O tinerete cu traume
Aveam 19 ani cand am ramas insarcinata. Mama, nici sa nu auda!
La serviciu am fost trimisa de unul dintre sefii de partid la o femeie. Asta m-a trimis la o alta, pe la Bucur Obor. M-a pus pe o masa si mi-a bagat sonda (un furtun) cu un capat in afara. M-am dus acasa, si noaptea m-a apucat hemoragia. Pe la ora doua am scos un copil mic (eram in 3 luni) care statea incovoiat.
Pusesem in WC un plastic ca sa cada acolo, ca in caz de ceva sa ma duc cu el la spital sa zic ca mi-a cazut pe scara, ca nu merge liftul. Vorbeam toata ziua cu femeia aia la telefon despre zugraveala in casa. Noaptea nu am sunat-o ca ne era frica. Mama statea cu mine. Bunica cu fratele meu mai mic dormeau. Apoi a inceput sa iasa si placenta, dar la jumatate s-a oprit. Am mai incercat, dar nu am reusit si, cum nu ma mai durea, mi-am pus vata si m-am culcat.
Dimineata am sunat-o pe zugravita. Mi-a zis sa ma duc la spital ca e rau si sa zic cu liftul. Mi s-a facut asa frica ca m-am asezat pe WC, mi-am desfacut picioarele si mi-am bagat mainile incet-incet acolo. Am tras si s-a largit si a cazut placenta. Mama mi-a zis ca am avut noroc cu totii.
Sa nu dea Dumnezeu la nimeni asa ceva!
O „decretica” nascuta pe 01.04.1969
URMEAZA IN EVZ
> Marturii de VIP. Cum fentau decretul nomenclaturistii si vedetele Epocii de Aur
> Alte reactii de la cititori. Pe decretei@evz.ro ne puteti trimite povestile voastre