Am deschis 22-ul cu o oarecare temere că Brândușa Armanca ar putea să o ia din nou la trei-păzește pe Doina Cornea, chiar și moartă, după cum a pus-o la punct când biata femeie s-a exprimat critic despre o manifestație de tip rezist din Timișoara. Slavă Domnului, nimic!

Am trecut la Dilema dlui Pleșu, tot așa, cu speranța că rezidentul din strada Paris nu o va muștrului și trimite, post-mortem, într-un „țarc” – ca în comentariile sale în Cazul Sobaru – pe disidenta care lupta cu Ceaușescu și Securitatea pe când dânsul rezista eroic împreună cu Gabriel Liiceanu pe baricadele de la Heidelberg (RFG). Surpriză maximă: tot nimic. V. Tismăneanu pe Contributors, Tapalagă bicefalizat pe Hotnews și G4Media sau G. Andreescu în Observatorul cultural, iarăși ioc.

Nici măcar Dacian Cioloș, care s-a trezit acum și el anticomunist postcomunism, omagiind Piața Universității 1990, nu ne-a delectat cu vreo postare mai specială despre cum o aștepta pe „babetă” să-i pună piedică pe când făcea parte din dispozitivul Securității de izolare a disidentei. La doar doi ani de la moartea ei, Doina Cornea a fost uitată.
Și totuși, nu.

Artmark-ul unde a fost instalat președinte Horia Roman Patapievici ne anunță că va organiza la Athenee Palace – Hilton o „licitație caritabilă pentru sprijinirea Casei Memoriale Doina Cornea: Lumina din întuneric”. Salvat, purced pe site, unde, într-adevăr, ne bucurăm să vedem din obiectele personale ale disidentei, de la ceasul ei de mână, marca Eterna Matic, la celebrul basc tricotat cu care a făcut Revoluția, invitații și felicitări ce poartă semnăturile Regelui Mihai și ale soției sale, Ana, scrisori din străinătate, acte și fotografii, o jucărie din copilărie, până și biroul ei masiv, de nuc, împreună cu scaunul acestuia și trusa pictoriței amatoare care a fost, dacă n-ați știut, Doina Cornea. Ba chiar și una dintre cele trei păpuși pe care le-a folosit disidenta pentru a-și trimite mesajele, în secret, peste graniță.

Așa cum suntem informați în descrierea obiectului dispus în galeria Artmark, prima păpușă a purtat „Confruntarea cu Răul” – scrisoare adresată Conferinței de la Cracovia (august 1988) și „Scrisoarea din 23 august”. Această păpușă a ieșit din țară cu jurnalistul belgian Josie Dubie, ce relatează povestea ei în filmul „Dezastrul Roșu”. „A doua păpușă, conținând scrisoarea adresată Papei Ioan Paul al II-lea în 1988, a fost scoasă din țară, în mâinile lui Julie (nepoata Doinei Cornea), care avea mai puțin de un an. Acum este donată de către Julie Memorialului Sighet”, după cum este citat Leontin Iuhas, fiul Doinei Cornea.

Aceasta din galantarul Artmark ar fi ultima. Pusă la vânzare la prețul derizoriu de 100 de euro, alături de icoane ale anticomunistei dar și sensibile picturi realizate chiar de Doina Cornea în stilul lui Tonitza sau Grigorescu. Și toate acestea pentru „sprijinirea Casei Memoriale Doina Cornea”.

Chiar nici unul dintre organizatorii „licitației caritabile” nu sesizează contradicția? Pui la vânzare la prețuri de nimic (ceasul – 100 de euro, basca – 50 de euro) obiecte ce ar trebui să se afle chiar în casa memorială pe care zici că vrei să o faci? Inclusiv ultima păpușă prin care disidenta și-a transmis mesajele către Occident (păpușă despre care s-au făcut două filme)?

Ce fonduri atât de importante se pot strânge dintr-o asemenea licitație încât să merite înstrăinarea unor obiecte ce și-ar avea, poate, locul, într-un Muzeu al comunismului? Câteva mii de euro? Păi ăsta e venitul lui Patapievici pe o lună, cu puțin mai mare decât cel al soției, Ioana Laura Patapievici, conform ultimei declarații de avere a acestia disponibile online. N-ar putea mai simplu să facă el o donație și gata? Că n-ar muri de foame – soția aduce în casă de la BNR peste 3000 de euro (16220 lei), pe lună, conform aceleiași declarații, de pe site-ul ANI (cam veche – din 2017!) .

Care este sensul acestei licitații făcute în batjocură față de memoria Doinei Cornea, la doi ani de la moartea sa, cu amintiri și obiecte personale vândute pe nimic, comparativ cu prețurile de pornire de la o altă licitație, alăturată, unde ilustrul mâzgălici „Gorzo” e pus la mare preț, între 600 și 900 de euro, cu un desen infantil pe o coală A4 care prezintă sula lui „Ștefan cel Mare și Scump”, altfel Sfânt al Bisericii Ortodoxe Române?

Sau, la estimarea de 7.000 – 12.000 euro, o fotografie stupidă cu un Elvis cu sexul scos pe dinafară, „creație” a blasfemiatorului posedat Andres Serrano. Oare pe pereții cărui mare intelectual și formator cultural va trona sula blegită a lui Elvis în timp ce obiectele Doinei Cornea se vor răspândi ca mărgăritarele?