Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Otilia, 27 de ani: Am un iubit cu care sunt de 6 ani şi simt că relaţia noastră nu evoluează. Simt nevoia să-mi întemeiez o familie, dar el nu vrea. Nu e deschis la discuţii, spune că nu ştie când ne vom căsători şi îmi tot spune să am răbdare cu el. Deşi locuiesc singură, nu a dormit nici măcar o noapte la mine, ci acasă, unde locuieşte cu mama lui. Viaţa noastră sexuală este un haos, pot trece luni bune până să avem un contact sexual. Nu ştiu ce să fac. Poate ar trebui să mă despart de el, dar ar însemna să pierd toţi aceşti ani. Nu cred că relaţia asta are sorţi mari de izbândă câtă vreme nu aveţi nimic în comun sau cât timp nu există o îmbunătăţire a situaţiei prezente. Cred că mai bine pierzi şase ani decât să te trezeşti la un moment dat că ai pierdut mai mulţi. Discuţiile despre întemeierea unei familii ar fi trebuit să aibă loc de mai mult timp. Aţi putea merge la o psihoterapie de cuplu, dacă şi el este de acord.
Este ciudat că nu locuiţi deja împreună. Dacă nu se poate despărţi de mama lui, poate că încă nu s-a rupt cordonul ombilical, poate că are alte relaţii pasagere sau poate că fuge de presiunea la care îl supui. Relaţia voastră nu a evoluat, a rămas ca o aventură.
Dacă viaţa sexuală nu merge la vârsta asta, nimic nu merge. Dacă acum nu merge, atunci când?
Mi se pare că ţi-e frică de singurătate, că te cramponezi în această relaţie. La 27 de ani nu ar trebui să-ţi fie teamă. Poate că ai intrat în panică, mai ales dacă vezi în jurul tău prietene care sunt deja căsătorite sau au copii. Cred că dacă te-ai mărita cu el, ai face o greşeală. Dacă lucrurile merg aşa acum, cum o să fie după oficializarea relaţiei? Poate că tu te vei mulţumi cu faptul că te-ai măritat cu el şi ai lăsa garda jos, iar el s-ar comporta ca şi până acum.