Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Cristiana, 35 de ani: Îmi este frică să dorm singură. Mult timp în copilărie, dar şi acum când sunt singură, visez că intră cineva peste mine în cameră, iar în somn mă paralizează acel cineva, nu mă mai pot mişca, e ca şi cum ar fi sfârşitul vieţii pentru mine. În copilărie visam nopţi la rând la fel: eu dormeam, cineva, un bărbat, depre care eu ştiam că este bunicul, ieşea dintr-o debara, trecea pe lângă mine şi mergea în balcon unde se arunca pe geam. Bunicul era cam dur şi ilogic. Nu am fost învăţată să dorm singură, mereu am dormit cu bunicii în copilărie. Cum să fac să nu-mi mai fie frică să dorm singură şi să scap de visele care mă „paralizează“? Este vorba despre o situaţie destul de structuralizată, cu multă anxietate, motiv pentru care cel mai bine ar fi să apelaţi la un specialist, fie un psihoterapeut de orientare psihanalitică, fie de orientare analitică. O listă completă a acestor specialişti poate fi găsită pe site-ul www.psihoterapie.ro. Sunteţi o structură anxioasă şi aţi avut o legătură intensă cu bunicul dumneavoastră, nu neapărat pozitivă. Ceva s-a întâmplat între voi doi şi v-aţi destabilizat. Poate că v-a fost foarte frică de el, iar când a dispărut, v-aţi culpabilizat. Faptul că vă este frică să dormiţi singură este un semn de anxietate. Copiii trebuie învăţaţi de mici să doarmă singuri. Când copilul plânge, de cele mai multe ori părinţii cedează şi-l iau în pat, greşind foarte mult. Copilul trebuie să se înveţe de la bun început cu locul lui, fără excepţii. Va plânge, va avea coşmaruri, i se va face foame sau va inventa tot felul de motive pentru a nu mai dormi singur, dar părintele trebuie să reziste la aceste stratageme. Acest lucru îl va ajuta pe copil să fie independent, dar le va folosi şi părinţilor, pentru că se vor putea odihni.