Un radioamator din Iaşi reuşeşte să ţină legătura cu lumea întreagă, transmiţând mesaje prin codul Morse.
Cristi Haldan nu e Superman şi nici nu are puteri paranormale, dar ar fi putut cu siguranţă să participe la salvarea unor oameni după ravagiile uraganului Katrina sau ale cutremurului din Italia. Singurul lucru care îl evidenţiază e faptul că ştie să comunice prin intermediul semnelor şi al sunetelor, cu ajutorul codului Morse. E vicecampion mondial, campion european şi multiplu medaliat naţional la un sport despre care se ştiu prea puţine lucruri - radioamatorism.
„Pentru mine e şi o pasiune, iar pe înţelesul tuturor, sportul acesta înseamnă comunicarea prin intermediul undelor radio. Practic, dacă ferească Dumnezeu ar fi un cutremur puternic şi ar cădea toată infrastructura, majoritatea mijloacelor de comunicare ar fi de nefolosit. Undele radio n-au cum să cadă vreodată”, spune Cristi despre sportul pe care îl practică de peste 14 ani. Fanul lui Morse s-a visat Clayderman
Dragostea pentru radioamatorism a început în anul 1995, atunci când avea doar 9 ani. La Palatul Copiilor din Iaşi se făceau înscrieri la diverse cercuri destinate elevilor de gimnaziu.
Pentru că era fascinat de muzică, Cristi a mers hotărât să se înscrie la cursuri de pian. „Am fost foarte dezamăgit în ziua aceea după ce am aflat că la cercul unde am vrut să intru eu sau ocupat toate locurile. N-am mai găsit locuri nici măcar la un alt instrument. Când am văzut că nu mai am nicio şansă să intru unde vreau eu, m-am învârtit un pic pe hol şi am întrebat o secretară unde mai sunt locuri”. Cristi a aflat că mai are doar două variante, un club de informatică sau un cerc cu un nume ciudat - radio emisie-recepţie. Doar cei cu ureche muzicală
Fără să ştie despre ce e vorba, mai mult din curiozitate, a mers direct la profesorul care făcea selecţii, ca să vadă ce poate face acolo.
„Lucru care mi-a plăcut cel mai mult a fost că s-a dat un test, asta m-a ambiţionat. Prima dată ne-a pus să prindem o foiţă între degete, ca să vadă dacă avem dexteritate. Apoi, pentru că în domeniul ăsta e foarte important să ai şi ureche muzicală, profesorul ne-a pus să reproducem câteva bătăi ritmate pe care le făcea în masă”. După ce a fost selectat în cercul radioamatorilor, Cristi a avut răbdare un an de zile până să se aşeze la comanda unei staţii radio. „A trebuit să învăţ alfabetul Morse. Repetam până învăţam câte trei-patru semne la un antrenament. Atunci era un pic mai greu, acum lucrurile s-au simplificat, pentru că au apărut mai multe softuri şi în faţa computerului poţi învăţa mult mai repede”. Maestrul n-are timp de fotbal După patru ani de antrenamente, Cristi şi-a adjudecat prima medalie de campion naţional. Ceea ce la început era doar o pasiune de weekend a început să devină o ocupaţie care îi mânca aproape tot timpul. Trebuia să trimită şi să recepţioneze mesaje cât mai repede posibil, iar antrenamentele erau aproape zilnic: „Mă antrenam foarte mult. În loc să ies cu băieţii la fotbal, mergeam la antrenamente. Recompensele de care mă bucuram erau excursiile prin ţară, iar apoi deplasările de peste hotare, la campionatele europene şi mondiale”.
Radioamatorul e mândru că, în curând, Ministerul Tineretului şi Sportului îi va înmâna titlul de maestru al sportului. „E un gest symbolic, care înseamnă foarte mult pentru mine”, spune cu mândrie Cristi. Indicativ Yo8sih
După ce a susţinut un examen la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, radioamatorul a primit indicativul Yo8sih şi dreptul de a emite şi recepţiona mesaje oriunde în lume: „Prin acelaşi limbaj poţi comunica şi te poţi înţelege cu o persoană din celălalt capăt al continentului. Sunt radioamatori care au în portofoliu peste 300 de ţări în care au emis şi au recepţionat mesaje”.
Următorul pas pentru radioamator este achiziţia unei staţii radio personale de emisie-recepţie. Un astfel de echipament poate ajunge de la câteva sute până la câteva mii de euro: „Din păcate sunt foarte puţini cei care doresc să sponsorizeze radioamatorismul. Unii consideră că este un sport ciudat, practicat de oameni ciudaţi”. Deşi cunoaşte cât de importantă ar putea fi pasiunea sa în cazul unor dezastre, Cristi Haldan îşi doreşte să-şi arate calităţile doar în concursuri şi atunci când comunică în lumea întreagă, cu ceilalţi radioamatori.
SOLUŢIE
Ajutor din eter, prin unde radio şi codul lui Morse Radioamatorii au demonstrat că pot depăşi slăbiciunile noilor tehnologii de comunicare, ce pot deveni vulnerabile în cazul unor dezastre. Cel mai recent exemplu este cutremurul care a avut loc în Italia. Pe 6 aprilie, oraşul L’Aquila a fost zguduit din temelii de un seism cu magnitudinea de 5,8 grade pe scara Richter. La câteva zile, autorităţile italiene au anunţat că sunt 260 de morţi, peste 1.500 de răniţi şi zeci de dispăruţi. La scurt timp s-a cerut ajutorul radioamatorilor şi, imediat, peste 7.000 de voluntari şi-au anunţat participarea la misiuni de salvare. Prin intermediul staţiilor de radio, atât fixe cât şi mobile - s-a putut comunica, iar salvatorii au intervenit la timp acolo unde a fost nevoie.