Căderea dictatorului sirian se datorează în mare măsură Turciei, care capătă o influență regională fără precedent.
A fost o vreme, nu cu mult timp în urmă, când Recep Tayyip Erdogan și Bashar el-Assad își petreceau vacanțele împreună, în familie, în stațiunea de pe litoral Bodrum. Timp de aproape zece ani, în anii 2000, cei doi șefi de stat au format un adevărat duo geopolitic, făcând economiile ţărilor lor să înflorească. Dar revolta siriană din 2011, devenită revoluție, le-a spulberat idila: revoltat de represiunea împotriva manifestanților, Erdogan a mers până la a-l eticheta "terorist" pe Assad și i-a cerut lui Barack Obama să răstoarne regimul. Încă din 2012, sultanul a promis că va mărșălui "în curând" în Damasc.
Asma și Bashar al-Assad Sursa foto: Twitter
Erdogan învinge pe toate fronturile
Doisprezece ani mai târziu, prietenii Turciei sunt într-adevăr cei care dețin capitala Siriei. Ankara a antrenat și a finanțat rebelii din nordul Siriei timp de ani de zile înainte de a da undă verde pentru ofensiva din noiembrie. Erdogan învinge pe toate fronturile: el este singurul capabil să-i influențeze pe noii stăpâni ai Damascului. Peste 3 milioane de refugiați sirieni din Turcia se pregătesc să se întoarcă acasă, iar giganții turci ai construcțiilor, cunoscuți a fi apropiați de clanul Erdogan, vor băga în buzunar miliardele de dolari din reconstrucția țării vecine. De la Imperiul Otoman, Turcia nu a beneficiat de o asemenea influență regională.
Dar Ankara riscă să-și împingă pionii prea departe. Profitând de haos, milițiile pro-turce îi atacă din ce în ce mai mult pe kurzii din Siria, deși aceștia sunt aliați ai Statelor Unite în lupta împotriva organizaţiei Stat Islamic (ISIS/Daesh). Cu o lună înainte de întoarcerea lui Donald Trump, acesta este un alt pariu periculos. Articol de Corentin Pennarguear, publicat în lexpress.fr. (Traducerea-Rador)